- Sorin Roșca Stănescu
Unul din cinci angajați nu mai muncește. Unul din cinci angajați stă acasă. Asta înseamnă, simplificând lucrurile, că economia României scade cu o cincime. Pe de-o parte. Pe de altă parte, unul din cinci este plătit din fondurile publice pentru șomaj. Asta înseamnă, tot simplificând lucrurile, că bugetul statului are cheltuieli mai mari cu o cincime. Se adună astfel zeci de miliarde de euro, pe care le putem pierde în acest an. Există vreo soluție? Putem evita acest lucru? Dacă da, care este rețeta miraculoasă?
Pare straniu că ne gândim la aceste lucruri chiar înainte ca pandemia să își atingă în România amplitudinea maximă. Într-un fel, ceea ce-și propune această analiză, este să spună hop înainte de a fi sărit. Dacă nu anticipăm viitorul, nu putem gestiona prezentul. Iar acest prezent este un pariu cu prosperitatea și respectiv cu sărăcia națiunii române. Pentru că trebuie să ne fie clar. Nimic bun și suficient de consistent nu ne vine de afară. Colacul de salvare este aici. Trebuie doar să punem mâna pe el. Dar cum?
Toate statele prinse în iureșul pandemiei își pun în prezent aceeași problemă. Cum și cât de repede pot fi reluate activitățile economice? E clar că această pandemie, multiplicată în plan psihologic și de realitatea faptului că omenirea se luptă cu un dușman necunoscut și nevăzut, fapt care induce panică, o panică ce ține uneori loc de rațiune, a blocat uneori chiar mai mult decât este cazul activitățile economice. Costurile ei vor fi mai mari decât ale crizei globale din 2008. Aceste costuri, spun specialiștii, nu pot fi comparate decât cu Marea Criză Economică de acum 90 de ani, pe care nu o cunoaștem decât din cărți. Această mare criză economică declanșată, aflată în plină desfășurare, poate fi la rândul ei accelerată sau încetinită în funcție de opțiunile decidenților politici. Dar să revenim la România.
La modul ideal, din această dublă criză a pandemiei și a economiei nu putem ieși decât în condițiile în care reușim să-i despărțim pe cei sănătoși de cei bolnavi. Dacă cei bolnavi sunt identificați și izolați, cei sănătoși își pot relua în beneficiul tuturor activitățile. Țara care iese prima din acest blocaj câștigă marele trofeu. Pentru că are șansa de a-și crește exponențial piața de export. Dar cum poate fi operată această separare?
Tot ceea ce teoretic e simplu, în mod practic devine complicat. S-a spus de pildă și se mai spune în mod insistent că virusul Corona îi atacă pe cei vârstnici. Că țintele predilecte sunt persoanele în vârstă. Oamenii care au peste 65 de ani. Aceștia în general sunt pensionari. Dacă așa ar sta lucrurile, soluția ar fi simplă. Ordonanțele militare ar trebui să se refere exclusiv la aceștia. Aceștia ar urma să fie obligați să rămână izolați acasă. Unde lunar le sosește, într-o formă sau alta, pensia. Separarea lor temporară de ceilalți membri ai familiei, de ceilați componenți ai societății, ar rezolva lucrurile. Generația tânără și-ar putea sufleca mânecile, reapucându-se de treabă. Numai că, iată, statistica dă peste cap logica de mai sus. Sunt loviți de coronavirus și ceilalți. Și oamenii între două vârste. Și chiar și tinerii. Uneori și copiii. Prin urmare ar trebui trasă o a doua linie de demarcație. Ceea ce știm astăzi cu certitudine urmărind statisticile din întreaga lume este că coronavirusul nu alege exclusiv în funcție de vârstă. Cazurile grave și mai ales cazurile mortale sunt localizate la nivelul tuturor persoanelor vulnerabile Vulnerabili nu sunt doar bătrânii. Vulnerabili sunt toți cei care suferă și de alte afecțiuni severe. Cei care au diabet. Cei care au afecțiuni cardio-vasculare. Cei care suferă de afecțiuni pulmonare. Cei care au boli de ficat sau de rinichi. Asta înseamnă că linia de separare trebuie trasă undeva mai jos. Mai devreme sau mai târziu, lucrurile vor fi clarificate în acest sens.
În izolare vor trebui să rămână toate aceste persoane vulnerabile. Toți ceilalți vor duce viroza pe picioare. Fie nu vor contracta virusul, fie vor face forme extrem de ușoare, care nu-i vor împiedica să muncească. Dacă vor fi separați de personalele vulnerabile, nu vor mai prezenta niciun pericol dacă vor utiliza transportul în comun, dacă vor merge în magazine sau la locurile lor obișnuite de muncă. Societatea și-ar putea relua activitățile care aduc profit și bunăstare.
Oamenii de decizie din lumea întreagă se gândesc deja, fiind cu un pas înaintea României, la această formulă de separare, care ar putea diminua în mod semnificativ efectele crizei economice. Fără a relansa pandemia. Această formulă de separare presupune însă cunoașterea în profunzime a stării de sănătate a populației și mijloace adecvate de prelucrare a datelor. În principiu, în România, cu toate vulnerabilitățile sistemului de sănătate, ar trebui să știm cum stăm. Ar trebui să știm de ce vulnerabilități suferă fiecare persoană în parte. De la copii până la vârstnici. Specialiștii ar putea să traseze astfel a doua linie de demarcație la care m-am referit. Celor care nu se află în pericol, autoritățile le-ar putea da un document care să ateste faptul că au toată libertatea să circule, să muncească, să socializeze, cu condiția să stea departe de cei vulnerabili. Economia s-ar putea astfel urni din loc. Pierderile ar putea fi reduse la minimum și apoi recuperate într-un termen rezonabil.
Statele care câștigă această competiție vor ieși învingătoare la capătul acestui război. Și, firește, așa cum s-a întâmplat după fecare război, își vor împărți între ele prada. De ce nu s-ar plasa și România în această tabără a învingătorilor? Totul, dar absolut totul depinde de înțelepciunea, dar și de spiritul vizionar al conducătorilor pe care îi avem. Dacă există o rețetă miraculoasă, aceasta este pentru moment singura.