Mihai Dragoș Ciobanu descrie modul de promovare a exporturilor și posibilitatea de a fi preluat de România
România a scăzut mult în evaluările companiilor spaniole, din cauza instabilității fiscale, a birocrației excesive și a unui sistem clientelar, afirmă Mihai Dragoș Ciobanu, directorul pe Europa de Est al ARVET – Asociația Exportatorilor de Produse Finite din Spania, într-un interviu pentru Sursa Zilei. Acesta dă exemple concrete din experiența firmelor pe care le reprezintă și face o comparație cu primul deceniu de capitalism post-revoluționar.
- Cu ce se ocupă ARVET în România?
ARVET este o grupare de asociații de exportatori de produse finite, ce a luat ființă în 1970, sub patronajul camerelor de comerț din Regiunea Valencia, cu sprijinul Ministerului Comerțului din Spania. În acest moment, reunește patru mari asociații: ASEBANO (Asociația producătorilor de sanitare și echipamente pentru băi), ARVEFER (Asociația Producătorilor de Feronerie și Produse pentru Bricolaj), ASFEL (Asociatia Producatorilor de Consumabile și Echipamente pentru Curățenie si Igienă), FEDAI (Federația Producătorilor de Corpuri de Iluminat și Componente Electrice).
Acestea sunt unele din cele mai puternice asociații de profil din Spania, care au avut puterea să se reunească sub un singur acoperiș.
Obiectivul principal este să ajute firmele membre ale acestor asociații să exporte sau să-și dezvolte activitatea de export. Pentru aceasta, colaborează cu Institutul Spaniol de Comerț Exterior (ICEX), cu Institutul pentru Competitivitate din Regiunea Valencia, cu Camerele de Comerț din Comunitatea Valencia și cu alte organisme însărcinate cu dezvoltarea competitivității firmelor.
În prezent, ARVET are peste 300 de firme asociate, integrate în diverse sectoare – echipamente electrice, bricolaj, sanitare, materiale de construcții, utilaje și componente industriale.
Principalul scop al ARVET este susținerea activității de export a membrilor săi, prin acțiuni de promovare, târguri, studii, consultanță și facilitarea contactelor.
Prin ARVET România, acoperim toată zona de sud-est a Europei – România, Republica Moldova, Bulgaria, Ucraina și Serbia. În acest moment, dintre toate aceste țări în care ne desfășurăm activitatea de la Bucuresti, cele mai active piețe sunt cele din Ucraina – în ciuda situației dificile, Serbia și Bulgaria.
- Ce ar putea prelua România din acest model de promovare a exporturilor?
Firmele membre ARVET generează exporturi de aproximativ 1 miliard de euro anual, aducând o contribuție semnificativă la balanța comercială a țării, mai ales că este vorba în proporție de 90% de IMM-uri. Asociațiile de profil din Romania, camerele de comerț și industrie, împreună cu autoritățile și instituțiile abilitate ar putea crea programe de susținere a exporturilor. Există în acest moment acțiuni și programe susținute de Ministerul Economiei și unele finanțate de Eximbank, însă sunt insuficiente, ineficiente pentru firme tinere care vor să exporte.
ARVET este un bun exemplu de susținere a IMM-urilor, a firmelor mici care s-au întărit, s-au dezvoltat prin deschiderea către piețe din afara țării, astfel crescând exponențial cifra de afaceri și profiturile, generând noi locuri de muncă și încasări la buget.
Știu că mulți vor spune că Spania nu este un bun exemplu în privința gestionării șomajului, însă aici vorbim strict de o entitate privată, care de-a lungul timpului și-a demonstrat eficacitatea, fapt ușor de contabilizat prin creșterea constantă a numărului de membri. Cu atât mai mult, acum, când Spania trece printr-o perioadă dificilă pe plan național, s-a văzut eficacitatea unui organism ca ARVET, care, prin activitatea desfașurată, a dus la stabilizarea și chiar redresarea multor IMM-uri. Fără un sprijin, acestea nu ar fi avut capacitatea și curajul să exporte.
Multe firme din Spania au devenit independente de piața internă după 2008, când s-au văzut obligate să exporte, ceea ce a dus la redresarea lor.
De multe ori am spus că produsele românești și industria românească sunt capabile să producă lucruri de foarte bună calitate și la prețuri care pot concura pe orice piață din exterior. Multe firme din România ar dori să se bucure de sprijinul unei organizații ca ARVET prin intermediul căreia să-și găsească resursele și instrumentele să exporte.
Așa cum ARVET și-a creat structuri în exterior prin care sprijină firmele sale, la fel s-ar putea crea pe lângă birourile comerciale din cadrul ambasadelor României astfel de delegații, finanțate din fonduri private – de la camere de comerț sau asociații de profil.
Acestea ar putea susține pe perioade determinate activitatea de export sau integrarea firmelor românești pe noi piețe.
- La ce proiecte lucrați acum?
Avem un proiect numit SICOMEX, prin care, de-a lungul a doi ani, susținem direct un grup de șase firme să se integreze pe piețe externe. În această perioadă, sunt prezentate aceste firme potențialilor clienți din România și din țările din jur, perioadă în care aceste firme trebuie să-și stabilească și să-și dezvolte relații comerciale cu o parte din aceste contacte. După cei doi ani, urmează ca aceste firme să fie înlocuite cu altele noi, cu aceeași finalitate.
Acest program este un instrument efectiv de ajutor al firmelor mici de a fi permanent prezente pe piețe externe cu costuri minime, fără necesitatea de a se deplasa, iar rezultatele nu au întarziat să apară, până în prezent, în primul an de proiect generându-se schimburi comerciale pentru toate firmele participante.
Este cel mai eficient instrument de sprijin pentru firme în procesul de internaționalizare, de extindere către alte piețe, din care toată lumea are de câștigat: firmele își întăresc poziția pe piață, angajații au locuri de muncă stabile, datorită echilibrării ritmicității comenzilor. Statul încasează bani la buget și își echilibrează balanța comercială.
- Cum este văzută România ca piață sau ca destinație de investiții de către firmele din Spania?
Din păcate, în ultimii doi ani, România a pierdut foarte mult din interesul investitorilor spanioli, în principal din lipsa unei stabilități fiscale. Practic, nicio firmă nu-și poate genera previziuni reale pe termen scurt și mediu, cu atât mai puțin pe termen lung. Lipsa rezultatelor pozitive și nivelul înalt de corupție în cazul licitațiilor publice face ca multe firme puternice să-și limiteze interesul pentru România doar la participarea la licitațiile unde finanțarea este susținută cu fonduri europene.
Lipsa de coerență fiscală, lipsa de organizare, birocrația excesivă, lipsa infrastructurii suficiente de orice fel, în special rutieră și feroviară, lipsa transparenței la toate nivelurile în administrație, blocajul permanent din economie și lipsa unui rulaj semnificativ rămân în continuare o frână pentru orice firma care își propune să investească, să se dezvolte sau să intre pe piața românească. Practic, ne-am întors la nivelul anilor ’90 în care eram paria țărilor din Estul Europei, împreună cu Bulgaria.
- Care sunt problemele invocate de firmele spaniole pe piața din România?
Firmele spaniole se lovesc de multe piedici și bariere, generate de anumite grupuri de interese ale căror activități ar fi perturbate.
Am întâlnit firme cu o bogată experiență în infrastructură care au venit cu propuneri de creare a rețelei de cale ferată de mare viteză, de creare a unui sistem integrat de transport public, care să conecteze pe cale ferată centrul Bucureștiului de localitățile limitrofe și de centura feroviară a Capitalei, însă s-au lovit de indiferența autorităților.
De asemenea, s-a propus Ministerului Sănătății implementarea unui sistem de monitorizare la domiciliu a persoanelor spitalizate, pentru că, în Spania, s-a constatat că 70% din persoanele spitalizate stăteau în spital doar pentru a li se administra de 2-3 ori pe zi medicamentația pe care ar fi putut să o ia singuri acasă. Astfel, au dezvoltat un sistem de monitorizare, prin care anumite echipamente mobile transmit permanent către unitatea medicală informații privind starea de sănătate a pacientului de la domiciliul acestuia. Aceasta a determinat scăderea zilelor de spitalizare cu peste 50%, implicit a cheltuielilor statului privind sănătatea.
Autoritatea care gestionează Dunărea navigabilă folosește pentru caietele de sarcini caracteristicile unor echipamente de semnalizare în navigație fluvială, a căror componentă flotantă poluează, fiind o tehnologie din anii ’60. Aceasta refuză să actualizeze caietul de sarcini conform normelor de mediu, păstrând aceleași caracteristici în favoarea unei firme din Constanța, care de peste 20 de ani câștigă constant și invariabil toate licitațiile de profil.
Am văzut de curând verdictul instanței asupra cazului în care o tânără a primit despăgubiri după ce și-a pierdut un braț din cauza unui parapet prost construit și întreținut de CNADNR. Mi-am amintit de firma spaniolă Metalesa, care construiește sisteme de parapeți cu certificare pentru crush-test, a căror fiabilitate este demonstrată în teste practice cu toate tipurile de vehicule. În momentul în care au fost prezentați la CNADNR, nu a existat niciun minim interes din partea română de a cunoaște măcar aceste produce. Justificarea a fost clasicul ”merge și așa”, care în continuare costă vieți, distruge persoane și prezintă un pericol constant.
Ca piață de desfacere, România este văzută ca o piață în care primează prețul în defavoarea calității. În principal, din cauza marilor lanțuri de magazine, care au tot interesul să achiziționeze ieftin, să vândă cu adaosuri comerciale mari produse mediocre la limita minimă a condițiilor de calitate, ca să-și genereze un consum constant.
Acest fapt diminuează accesul românilor la produse bune cu prețuri corecte, nu ieftine. Producătorii din majoritatea statelor UE pierd din cauza datorita prețurilor în fața produselor asiatice, care, evident, sunt departe de a respecta normele de calitate si siguranță impuse producătorilor UE, deci inclusv celor români.
- Aveți și solicitări din partea companiilor românești care vor să intre pe piața din Regiunea Valencia?
Deși activitatea poate fi și în sens invers, nu am primit decât foarte rar solicitări ale firmelor românești, singurele care se implică în susținerea inversă a relațiilor comerciale fiind două camere de comerț din România.