Reprezentanții industriei aeronautice au cerut Guvernului stabilirea unei strategii naţionale privind privatizarea agenţilor economici din sectorul industriei aviatice, care nu au fost încă privatizaţi. Această strategie ar consta în înfiinţarea unei structuri economice integrate, prin comasarea agenţilor economici, şi privatizarea acesteia.
Aceasta este principala concluzie a consultărilor care au avut loc în acest an între reprezentanții acestei industrii și Ministerul Economiei, în vederea elaborării Documentului de Politică Industrială din Strategia de Reindustrializare a României, potrivit unui comunicat al Ministerului Economiei.
La consultări au participat reprezentanţi ai companiilor cu capital de stat şi private, institute de cercetare, asociaţii patronale din domeniu, poli de competitivitate și parcuri industriale.
”Industria aeronautică și spațială este unul dintre domeniile pe care România trebuie să le încurajeze în demersul său de a spori competitivitatea producției industriale la nivel regional și european și de a crește valoarea adăugată a produsului industrial”, se arată în sinteza consultărilor.
Contextul general arată că există o tendință de creștere a cererii de aeronave la nivel global.
Cererea de avioane noi este estimată la peste 28.000 aeronave până în 2031 – 27.300 de avioane de pasageri și aproape 900 de aeronave cargo.
Impactul industriei aeronautice la nivelul UE este important prin valoarea adăugată ridicată pe care o generează. În cele 1.500 de companii din acest sector lucrează 344.000 de angajați.
Cea mai mare valoare adaugată (27.5% din total industrie) este realizată de Franța. Tot Franța este și țara cea mai specializată, industria aeronautică reprezentând 0,9% din economia nefinanciară a țării.
Primii trei producatori europeni – Franța, Marea Britanie și Germania – concentrează în jur de 80% din valoarea adăugată generată la nivelul UE-27.
În 2010, România realiza doar 0,2% din valoarea adăugată a UE-27 în industria aeronautică. În perioada 2009-2011 numărul angajaților în această industrie a continuat să scadă. S-a înregistrat însă o creștere a valorii adăugate peste ritmul de creștere a cifrei de afaceri.
În comparație cu media europeană a industriei, de peste 80.000 de euro venit anual brut (VAB) / angajat, România se situa în 2010 la un nivel de 20%.
În 2011, erau 18 societăți cu acest profil de activitate, cu 3.450 de salariați, o cifră totală de afaceri de 537 de milioane de lei și exporturi de 309 milioane de lei.
Avantajul competitiv al României ca țară țintă pentru localizarea producției constă în productivitatea muncii, raportată la salariile reduse.
”Spre deosebire de alte domenii, România nu a reușit însă să valorifice acest avantaj. Existența unei forțe de muncă relativ bine calificate, infrastructura de educație și câteva institute de cercetare active pe plan european reprezintă alte câteva avantaje care pot contribui la relansarea acestei industrii”, se mai arată în document.
Alte propuneri ale reprezentanților industriei aeronautice:
- Modificarea TVA-ului la 15%, însoţită de măsuri coercitive faţă de evaziunea fiscală
- Îmbunătăţirea Legii nr. 354/2003 privind off-set-ul
- Sprijinirea de către Eximbank a industriei româneşti, prin comisioane acceptabile
- Suplimentarea bugetului alocat cercetării la minim 1% din PIB
- Întocmirea unui program naţional pe zece ani în vederea achiziţionării de elicoptere şi avioane de către instituţiile bugetare
- Unificarea tuturor organismelor de control în vedere eliminării controalelor dublate sau repetate
- Crearea la nivelul Ministerului Economiei a unui department pentru industria strategică spațială și aeronautică
- Crearea unui pol național al industriei de aviație, capabil să intre în parteneriate strategice cu firme internaționale
- Desființarea sau comasarea direcțiilor județene sau agențiilor aparținând ministerelor ineficiente și nefuncționale, în vederea direcționarii fondurilor către investiții de dezvoltare ale mediului privat
- Modificarea cotei unice pentru impozitul pe profit de dividende la 10%, ceea ce ar putea atrage investiții majore.
- Înființarea unor școli profesionale la nivel național, care să formeze muncitori specializați în toate domeniile industriei de aviatie și spațiale.
- Demersuri pentru realizarea unor acorduri bilaterale între state, în vederea colaborarii între companii, realizării de produse competitive
- Susținerea intrării agenților economici în lanțurile de furnizori autorizați ale marilor companii integratoare de produse de aviație.
În consultările pentru elaborarea Documentului de Politică Industrială, şi-au exprimat punctele de vedere peste 400 de entităţi industriale și asociaţiilor profesionale şi patronale din 24 de mari industrii.
Vlad Bârleanu