Regele Mihai I al României împlineşte 91 de ani. S-a născut la Sinaia în perioada de domnie a tatălui său Carol II. A primit la naştere titlul de Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia. A fost suveran al României de două ori, între 20 iulie 1927 şi 6 iunie 1930, în perioada de vacanţă a tronului, după ce tatăl său a renunţat la tron şi pentru că regele era minor, conducerea efectivă a aparţinut Consiliului de regență, şi între 6 septembrie 1940 şi 30 decembrie 1947. Din 1941, regele a fost şi mareşal al României.
A domnit peste guvernul progerman al lui Ion Antonescu şi, la 23 august 1944, ajutat de partidele politice tradiţionale şi de partidul comunist care negocia prin Lucreţiu Pătrăşcanu, l-a arestat pe mareşalul Antonescu şi a întors armele, scurtând războiul cu cel puţin 200 de zile. S-a opus guvernelor impuse din 1945 de puterea sovietică. A intrat în „grevă regală” refuzând să semneze documentele pe care încercau să le impună aceste guverne.
Nu i-a putut amnistia pe Ion Antonescu şi nici pe ceilalţi lideri politicii arestaţi de puterea comunistă pentru că nu putea face acest lucru fără contrasemnătura ministrului justiţiei. A fost silit să abdice de cabinetul Petru Groza care afirma atunci:
“Vreau să vă comunic că actul acesta s-a făcut prin buna învoială. Regele a constatat – așa cum este scris aici – că instituția monarhiei era o piedică serioasă în calea desvoltării poporului nostru. Istoria va înregistra o lichidare prietenească a monarhiei, fără zguduiri – cum poate inamicii noștri ar fi dorit. Ca să utilizez o expresie a reginei-mame, poporul a făcut azi un divorț și decent, și elegant de monarhie.”
De fapt, regale abdicase pentru că fusese şantajat cu executarea celor peste o mie de studenţi care fuseseră arestaţi la manifestaţiile de ziua regelui în noiembrie 1945. Într-un interviu din 2007 acordat cotidianului New York Times, regele Mihai I spunea: ”A fost șantaj. Mi-au spus „Dacă nu semnezi imediat, suntem obligați – de ce obligați, nu știu – să ucidem peste 1.000 de studenți pe care-i aveau în pușcărie.”
Regele ar fi fost ameninţat cu pistolul de Petru Groza ca să semneze demisia. A plecat din ţară atent supravegheat, luând cu el o parte din personal şi din averea personală. Regimul comunist i-a retras cetăţenia română.
S-a căsătorit în iunie cu Ana de Bourbon-Parma pe care o cunoscuse în 1947, la nunta viitoarei regine Elisabeta II. Au locuit o vreme la Florenţa, apoi la Lausanne unde s-au născut două din fiice. Au plecat apoi în Marea Britanie păentru a se muta în 1956 în deja legendara casă de la Versoix, în Elveţia. A fost pilot de încercare, a patronat o comapnie de subansamble electrice şi automate, Metravel, care a produs profit însă a fost erodată de problem economice.
După căderea comunismului, în 1990 de Crăciun, regele, care avea paşaport danez, sosea cu o mică suită în ţară pentru a face un pelerinaj la mormântul familiei de la Curtea-de-Argeş însă pe drumul spre mănăstire a fost oprit de un baraj al poliției şi obligat să părăsească ţara.
S-a reîntors în 1992 de Paşti iar sute de mii de români au venit să-l omagieze.
Cetăţenia i-a fost redată de guvernul Ciorbea, în 1997. Era prima decizie a noii puteri de dreapta care a deschis larg ușa familiei regale. Mihai I a putut vizita ţara de atunci fără oprelişte şi şi-a recăpătat o mică parte a averii expropriate de comunişti.
În 30 decembrie 2007, într-o ceremonie privată, regele a promulgat noul statut al casei regale intitulat Normele fundamentale ale Familiei Regale a Românieidesemnând-o pe principesa Margareta drept moștenitoarea tronului.
În mai 2011, având ca fundal procesele din Germania care contestau numele de Hohezollern-Veringen atribuit lui Radu, ginerele său, dar și (după cum spun unii istorici) temerea privind eventuale pretenții ale Hohenzollernilor germani la șefia Casei Regale române, regele Mihai a rupt legăturile istorice și dinastice cu Casa princiară de Hohenzollern-Sigmaringen. A schimbat atunci numele familiei sale în „al (a) României” și a renunțat la titlurile conferite lui și familiei sale de către Casa princiară.(S.S.)