2 C
București
vineri, 22 noiembrie 2024 - 13:13
No menu items!

Războiul grupurilor de interese în Siria. Care sunt alianțele

spot_img

Patru ani şi jumătate de război în Siria şi nicio speranţă de pace. Foarte multe state s-au implicat în conflict, iar alianțele s-au format în funcție de interesele de grup. Pro și contra al-Assad, pro și contra rebelilor, pro și contra kurzilor. Pe acest fond, ținta comună la nivel declarativ – gruparea teroristă Statul Islamic – pare să-și piardă din importanță în teren.

„Am văzut conflicte incredibil de complicate în trecut”, notează Shashank Joshi, un cercetător de la Royal United Services Institute (RUSI), cu sediul la Londra, citând, între altele, conflictul din Bosnia. „Însă ţările implicate de această dată sunt mult mai puternice, iar mizele mult mai importante”, a declarat acesta pentru AFP.

Potrivit acestuia, chiar dacă toţi actorii implicaţi în Siria se declară împotriva grupării Satul Islamic (SI), ei se repartizează în două mari tabere: susţinătorii regimului lui Bashar al-Assad – în frunte cu Rusia şi Iranul -, şi criticii acestuia – occidentalii, arabii şi turcii.

Primii îl susţin financiar şi militar pe preşedintele sirian, încă de la începutul insurecţiei, în 2011. Iranul a trimis mii de membri ai Gardienilor Revoluţiei în Siria. Iar începând de miercuri, Moscova efectuează atacuri aeriene.

„Sub marele slogan al luptei împotriva terorismului, ruşii vizează forţele cele mai eficiente împotriva regimului” sirian, subliniază Zyad Majed, un profesor la Universitatea Americană din Paris. Ei au bombardat, astfel, zone din centrul şi vestul Siriei, unde regimul „a suferit importante înfrângeri în ultimele luni”, precizează el.

În pofida faptului că sunt aliaţi, Moscova şi Teheranul au totodată „interese diferite”, relevă Shashank Joshi.

„Rusia se concentrează asupra părţii de nord-vest, cu scopul de a-şi proteja baza navală de la Tartous şi zona din jurul (oraşului) Latakia”, unde s-au instalat, pe aeroport, explică acesta. Iranul şiit, la fel ca preşedintele al-Assad, „caută mai ales să protejeze un culoar pentru Hezbollah, în regiunile apropiate de frontiera cu Libanul şi Israelul”.

Teheranul vrea, de asemenea, să securizeze un loc sfânt şiit de la periferia Damascului – Mausoleul lui Zaynab, şi o zonă majoritar şiită din provincia Idleb (nod-vest).

Atât pentru Rusia, cât şi pentru Iran, mizele sunt enorme, adaugă Shashank Joshi. „Dacă Iranul pierde Siria, îşi pierde, de departe, principalul aliat în Orientul Mijlociu. Dacă Rusia pierde Siria, ar încasa o lovitură geopolitică”, subliniază el.

Pe de altă parte, opozanţii lui al-Assad s-au regrupat, în urmă cu aproximativ un an, în cadrul unei coaliţii conduse de SUA, cu scopul de a-i bombarda pe jihadiştii Statului Islamic, dar fără să coopereze cu regimul sirian. De atunci, ei au efectuat aproximativ 2.500 de atacuri aeriene asupra unor ţinte jihadiste, în Siria.

Dar şi aici motivaţiile sunt diferite.

În tabăra occidentală, determinarea pare mai slabă. „Statele Unite sunt împotriva lui al-Assad, dar este clar că ele nu doresc să-şi asume prea multe riscuri”, apreciază Shashank Joshi.

În plus, există şi Turcia care joacă un rol ambiguu. Suspectată mult timp de complezenţă faţă de SI, Ankara s-a alăturat până la urmă coaliţiei vara aceasta, dar pentru a ataca mai ales bazele din sparele liniilor frontului ale gherilei kurde – o miză naţională.

Israelul, la fel, ar fi efectuat, potrivit unor surse străine, peste zece atacuri aeriene în Siria, începând din 2013, îndeosebi împotriva unor transporturi de armament destinat Hezbollahului libanez.

În fine, aceşti actori străini, care susţin fiecare dintre ei diverse grupări rebele, sunt în pericol să se jeneze unii pe alţii, subliniază Colum Strack, de la centrul de reflecţie londonez IHS.

Pentru a evita orice incident între forţele armate, autorităţile militare şi americanii au început joi discuţii, însă, potrivit lui Strack, întepătrunderea dintre grupările rebele, la sol, va antrena în mod inevitabil fricţiuni.

„Grupările rebele sunt extrem de amestecate. În contextul în care rebelii susţinuţi de către americani cooperează cu alţi rebeli, este dificil să-i loveşti pe unii fără să-i atingi pe alţii”, apreciază Strack, în contextul în care americanii le-au reproşat ruşilor că au atins un grup format de către CIA.

Alianțele pe câmpul de luptă și în afara lui

Statele care intervin militar în Siria: SUA, Rusia, Franța, Marea Britanie, Turcia, Canada, Australia, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Liban, Iran, Qatar, Iordania, Irak.

La sol: armata siriană este susţinută de Rusia, care îi oferă personal şi armament. Mai este susţinută de Iran, care oferă experţi militari. Acest triunghi Assad-Putin-Rouhani are ca aliate unele miliţii din regiune, cum ar fi Hezbollah, din Liban, sau brigăzile Abu al-Fadl al-Abbas, din Irak.

De partea cealaltă, rebelii au fost antrenaţi şi au primit bani şi armament de la: Arabia Saudită, Iordania, Qatar, Emiratele Arabe Unite şi SUA.

În aer: aviaţia pro-Assad a efectuat mii de raiduri împotriva poziţiilor rebele.

Apoi, SUA, Marea Britanie, Turcia, Emiratele Arabe Unite, Iordania, Franţa, Arabia Saudită au atacat din aer Statul Islamic.

În paralel, Turcia a bombardat şi poziţiile kurde din Siria, chiar dacă militanţii kurzi sunt singurii care au reuşit să recupereze oraşe controlate de SI.

Rusia tocmai a început şi ea raiduri în Siria. Oficial, ţinta sunt jihadiştii din Statul Islamic. Neoficial, atacurile i-ar viza şi pe rebeli, adică pe principalii oponenți ai lui Bashar al-Assad.

Germania este singura mare putere europeană care nu intervine militar. Se poziționează însă în favoarea Rusiei. Cancelarul german Angela Merkel a declarat că războiul civil din Siria ar putea fi încheiat doar cu ajutorul Rusiei, care a lansat în această săptămână lovituri aeriene în această țară. Vorbind despre criza refugiaților, Angela Merkel a spus că este necesară abordarea problemelor care îi fac pe oameni să-și părăsească țările.

„Acest lucru este valabil în special pentru Siria, unde știm cu toții de ani de zile că nu poate exista decât o soluție cu Rusia și nu fără Rusia”, a declarat Merkel într-un discurs ținut joi în Germania de Est pentru a marca viitoarea aniversare a 25 de ani de la reunificarea Germaniei.

R.D.