Un sondaj de tip Eurobarometru realizat în 2013 arată că 25% din respondenții din România au recunoscut că, în ultimul an, li s-a cerut șpagă sau li s-a lăsat de înțeles că trebuie să dea șpagă pentru un anumit serviciu. Acesta este cel mai mare procentaj din UE după Lituania (29%) și mult peste media UE de 4%.
Comisia Europeană a publicat luni primul Raport Anti-Corupție, care cuprinde date despre corupția și despre politicile publice care se referă la această problemă din cele 28 de state ale UE. Raportul cuprinde 28 de studii de caz, despre fiecare stat în parte.
Studiul asupra României cuprinde următoarele concluzii:
- Deși s-au făcut progrese în combaterea corupției la nivel înalt, lupta împotriva corupției mici nu a dat rezultate suficiente, în timp ce partea de prevenire rămâne slabă, atât la nivel central, cât și local.
- Cadrul legislativ potrivit există în mare măsură. Implementarea noilor coduri reprezintă o provocare considerabilă. Instabilitatea acestor acte legislative și problemele legale identificate de practicienii din domeniul judiciar reprezintă alte dificultăți care ar putea determina amendarea codurilor sau norme de aplicare.
- Pentru ultimii 10 ani, DNA are o statistică solidă de investigații non-partizane în cazuri de corupție la nivel înalt – politicieni, demnitari publici, procurori, judecători, polițiști.
- Pentru o lungă perioadă, sistemul judiciar a fost mai puțin eficient în cazuri de corupție la nivel înalt. În ultimii ani s-a observant o schimbare: în special Curtea Supremă a dat un exemplu de eficiență în cazuri complexe de corupție.
- Direcția Generală Anti-Corupție (DGA) din MAI este o structură de poliție care se ocupă de investigarea cazurilor de corupție în interiorul Poliției, dar și în alte sectoare.
- Agenția Națională de Integritate (ANI) se ocupă de conflicte de interese, incompatibilități și averi ale oficialilor publici. Din 2008, ANI a arătat rezultate bune în general, rata de confirmare a incompatibilităților și conflictelor de interese a depășit 80%, iar peste 1 mil. € din averile nejustificate au fost confiscate prin decizii definitive. În unele cazuri, continuarea în justiție a deciziilor ANI a întâmpinat dificultăți mari.
- Voința politică de a sprijini independența, stabilitatea și capacitatea instituțiilor anti-corupție și ale instanțelor nu a fost constantă de-a lungul timpului.
- 93% din români cred că problema corupției este una extinsă (media UE 76%), 82% consideră că mita și folosirea relațiilor este deseori cea mai ușoară cale de a obține anumite servicii publice (media UE 73%).
- 81% din oamenii de afaceri cred că favoritismul și corupția dăunează mediului concurențial (media UE 73%); 65% consideră corupția o problemă pentru afacerile din Romania (media UE 43%).
- Lobby-ul nu este reglementat în România. Nu există un registru ori obligativitatea funcționarilor de a raporta atunci când sunt contactați de lobby-iști. Autoritățile sunt de părere că nu este nevoie de așa ceva, iar aceste aspect sunt acoperite de legea conflictelor de interese și incompatibilități.
- 64% din oamenii de afaceri consideră că procedurile de achiziții derulate de autoritățile centrale sunt afectate de corupție (media UE 56%), și 59% în cazul procedurilor derulate de autoritățile locale (media UE 60%).
Priorități:
1. Păstrarea garanțiilor pentru menținerea independenței și activității instituțiilor anti-corupție.
2. Implementarea de măsuri preventive și a unui regim de sancțiuni pentru a întări standardele de integritate ale sistemului judiciar.
3. Implementarea unor coduri de conduită pentru oficialii aleși și a unor sancțiuni pentru practici corupte, conflicte de interese sau incompatibilități. Crearea unor coduri etice pentru partidele politice și crearea unui pact politic național pentru promovarea unor standarde de integritate. Deciziile privind ridicarea imunităților să fie luate rapid, să nu se permit obstrucționarea justiției.
4. Dezvoltarea unor instrumente uniforme și eficiente de prevenție în interiorul autorităților contractante și al instituțiilor de supervizare a achizițiilor publice, focusate în special pe conflictul de interese la nivel local.
5. Asigurarea monitorizării și transparenței în implementarea marilor contracte publice, inclusiv cu finanțare UE.
6. Menținerea stabilității legislative în ceea ce privește conflictul de interese și incompatibilitățile aplicate oficialilor aleși.
7. Stabilirea unui mecanism de control eficient pentru alocările de fonduri guvernamentale către administrațiile locale și către companiile de stat; evitarea alocărilor în detrimentul interesului public.
8. Măsuri anti-corupție în achizițiile din companiile de stat.
9. Implementarea de strategii eficiente pentru reducerea plăților informale în sistemul sanitar, inclusiv prin creșterea salariilor pentru personalul medical. Departamentul de Integritate al Ministerului Sănătății să aibă puterile, capacitatea profesională și independența necesare pentru a face controale, inclusiv pe teme de achiziții publice.
Vlad Bârleanu