Mulţi oficiali români sunt într-o stare de negare în ceea ce priveşte gradul mare de sărăcie din ţară, deşi 40% din populaţie este afectată de acest fenomen, iar 34,1% dintre copii suferă de lipsuri materiale extreme, a declarat miercuri raportorul ONU pe probleme de sărăcie extremă, Philip Alston.
Raportorul special al Organizaţiei Naţiunilor Unite pe probleme de sărăcie extremă şi drepturile omului, Philip Alston, a spus, într-o conferinţă de presă susţinută la finalul misiunii pe care a avut-o în România începând din 2 noiembrie, că a transmis deja un raport Guvernului, iar raportul final va fi prezentat în vara anului viitor.
Philip Alston a adăugat că pentru România este o perioadă foarte dificilă şi tragică în urma incendiului din 30 octombrie, din clubul Colectiv, dar această perioadă se poate dovedi a fi şi una de reînnoire.
„Răspunsul României la sărăcia cu care se confruntă mulţi dintre cetăţenii săi dă dovadă de aceleaşi patologii. Mulţi oficiali sunt într-o stare de negare în ce priveşte gradul de sărăcie în ţară şi discriminarea celor aflaţi în sărăcie extremă, în special romii”, a arătat raportorul ONU.
Potrivit acestuia, România a făcut progrese majore în ceea ce priveşte corupţia, însă doar în cazurile mari, existând încă probleme cu mica corupţie în ceea ce priveşte accesul la mai multe servicii sociale.
Mi s-a spus de multe ori că sărăcia este o alegere. Este, într-adevăr, dar alegerea este făcută prea adesea la nivel de politici guvernamentale.
Philip Alston
raportor ONU pe probleme de sărăcie extremă
Raportorul ONU a mai arătat că societatea românească este puternic divizată, nu doar în termeni de urban / rural, decalajul mai important fiind între cele 40 la sută dintre persoanele expuse riscului de sărăcie şi ceilalţi, a căror bunăstare este prioritară pentru multe politici oficiale.
„Aceste momente în care ne aflăm sunt momente de răscruce pentru România. Am fost încurajat să fac critici constructive. Raportul detaliază o serie de statistici cunoscute. România s-a plasat constant pe ultimele locuri în ceea ce priveşte sărăcia şi excluziunea socială în cadrul Uniunii Europene. (…)După orice standarde ne-am uita, procentele sunt mici pentru o ţară mare cum este România. (…) În plus, faţă de 40 la sută din populaţie care este în risc de sărăcie sau de excluziune socială, se estimează că 29 la sută au lipsuri materiale severe, procentul fiind de aproape trei ori mai mult decât media UE”, a mai spus raportorul ONU.
Nu există preocupare pentru eradicarea sărăciei, deşi bani există
„Dacă România nu îşi rezolvă problema sărăciei, poţi presupune că nu are bani. Dar banii sunt acolo. Faptul că nu se alocă bani pentru eradicarea sărăciei, deşi sunt colectate taxe la stat, reflectă de fapt o decizie politică. Banii există şi este şi mai important că există motive clare pentru care nu sunt disponibili şi mai mulţi bani. Mai multe guverne din România au făcut alegeri la nivel de politici publice pentru a îmbunătăţi traiul celor care erau deja într-o situaţie bună, nu pe al celor mai săraci. Evaziunea fiscală este ridicată şi există un mare grad de corupţie care scad veniturile la buget. Chiar şi atunci când se iau măsuri pentru eradicarea corupţiei, doar o mică parte a banilor sunt confiscaţi. E o parte bună, pentru că aici scapi cu banii dacă eşti corupt”, a arătat raportorul.
Philip Alston a mai arătat că, în România, au existat decizii semnificative pentru dublarea alocaţiilor pentru copii şi pentru scăderea TVA, însă, în opinia sa, aceste măsuri s-au luat fără a fi analizate efectele lor.
„Atât cât mi-am putut da seama, nu au existat studii serioase care să analizeze impactul acestor decizii asupra categoriilor de populaţie cele mai sărace. Analizele făcute au fost insuficiente asupra consecinţelor şi au fost folosite fonduri care ar fi putut fi utilizate pentru cei afectaţi de sărăcia extremă”, a mai arătat raportorul special al Organizaţiei Naţiunilor Unite pe probleme de sărăcie extremă şi drepturile omului.
El a precizat că sunt necesare provocări instituţionale pentru eradicarea sărăciei extreme, pentru că aceasta rămâne o problemă, chiar dacă în ultimii 10 – 15 ani rata sărăciei a scăzut.
„Unul din paradoxurile politicii economice constă în faptul că guvernul insistă pe nişte politici foarte bine ţintite. Când am întrebat de ce taxa unică de 16 la sută nu poate fi scoasă, au spus că nu vor să introducă prea mare complexitate în sistem. (…) Până şi cei de la FMI ne-au spus că sistemul de impozitare din România este mult prea regresiv, astfel încât pune o povară prea mare pe categoriile de venit cele mai mici. Contribuţiile încep să se aplice de jos şi se menţin în acelaşi procent până la cei cu venituri foarte mari. FMI a zis că ar trebui mai mult spaţiu financiar pentru cheltuieli sociale”, a mai spus raportorul.
Întrebat care este situaţia României privind sărăcia, în comparaţie cu alte ţări, Philip Alston a precizat că singura comparaţie care are cu adevărat sens trebuie făcută în interiorul Uniunii Europene.
„România este pe ultimul sau penultimul loc, în funcţie de o serie de indicatori, şi lucrurile nu trebuie să stea aşa, pentru că este vorba de o alegere care până acum a fost acceptată de societate. Rolul meu este de a spune că o ţară ca România a acceptat o serie de principii şi atunci când ţările nu respectă drepturi, vorbim de un eşec de a se conforma obligaţiilor”, a mai arătat Alston.
Acesta a subliniat că România are posibilităţi pentru a eradica sărăcia, dar trebuie mai multă concentrare pe voinţa politică, iar dacă guvernul refuză să ia măsurile care se impun, atunci înseamnă că guvernul nu vrea să joace rolul de a ajuta acele persoane să depăşească condiţia de sărăcie.