4.1 C
București
duminică, 22 decembrie 2024 - 19:53
No menu items!

Războiul nervilor

spot_img

SR Stanescu

  • Sorin Roșca Stănescu

Românii sunt uimiți. Degeaba. Nu le vine să creadă cum Traian Băsescu îl calcă în picioare pe Klaus Iohannis. Aducându-i jigniri greu de imaginat. Și greu de suportat. Pentru un om obișnuit. Și, cu atât mai puțin, pentru președintele unei țări. Care încă beneficiază de un imens capital de simpatie. Și cum de Klaus Iohannis nu reacționează? Este el nedemn de funcția pe care o deține? Este laș? Dacă nu-și apără propria persoană, cum de nu își apără instituția? În definitiv, nu-i așa, cel mai adesea președintele României s-a confundat cu instituția pe care o reprezintă? Și, foarte rar, lucrurile au stat invers. În această arhitectură a raționamentului public, tăcerea lui Iohannis este greu de înțeles. Dar nu și imposibil.

Iată că, se mai confirmă odată ceea ce am sesizat cu multă vreme în urmă. Singura soluție a lui Traian Băsescu de a reveni ca jucător politic pe prim-plan este aceea de a sta în teren. Și de a juca acolo, într-un mod cât mai vizibil. Ori asta înseamnă, nici mai mult, nici mai puțin, decât angajarea unei bătălii cu cel mai puternic. În niciun caz el nu are vreo șansă, dacă se epuizează în războaie marginale. Modul de operare al acestui personaj, care s-a dovedit, fără dor și poate, malefic pentru România, este nu numai de natură conflictuală, agresivă chiar. Ci și provocatoare. Asta a învățat, cu adevărat bine, Traian Băsescu din întreaga sa experiență de ofițer acoperit. Să provoace, să anticipeze reacția adversarului și să-l prindă, apoi, pe picior greșit. Acest mod de operare, care îi este atât de caracteristic, a fost, însă, bine citit de Klaus Iohannis. Și acesta a ales singura manieră reactivă care i se potrivește, care nu contravine personajului pe care l-a construit, cu destul de multă naturalețe, și care poate fi letal pentru Băsescu. Pur și simplu, o cvazi-lipsă de reacţie.

Traian Băsescu lovește, dar nu într-un perete de rezonanță, nu într-o sticlă care se sparge, ci, pur și simplu, într-un geam incasabil. Se năpustește cu capul înainte și se izbește de geam.

La capătul acestui tip de gală pugilistică, nu poate există decât un singur câștigător. Dinainte cunoscut.

În acest război al nervilor, angajat cu cine nu trebuie, atunci când nu trebuie și în condiții inadecvate, Traian Băsescu merge la pierdere sigură.