- Sorin Roşca Stănescu
De trei ori în ultima vreme, într-un mod mai mult decât neobişnuit, halucinant chiar, preşedintele Traian Băsescu s-a răzgândit. Atunci când a fost vorba de decizii majore. Care influenţează, într-un sens sau altul, în mod major societatea românească. Modul extrem de ferm în care s-a angajat să facă sau să nu facă anumite lucruri şi maniera la fel de fermă în care a procedat în sens contrar, precum şi rapiditatea acestor schimbări de decizii sunt de natură să ne dea de gândit.
Este adevărat că personajul politic în discuţie a mai făcut, de-a lungul vieţii, o serie de gesturi controversate. Dacă ne amintim bine, el s-a avut la cuţite cu domnul Cosmin Guşa, pe vremea când acesta era secretar general al PSD. Apoi a acceptat cu plăcere colaborarea acestuia în campania electorală de la sfârşitul anului 2004, după care s-a certat din nou cu acelaşi Cosmin Guşa. Şi cine ştie ce ne mai rezervă viitorul. Am oferit acest exemplu, socotesc destul de elocvent, dintr-o serie întreagă care ar putea fi puse pe listă şi care demonstrează că şi în trecut domnul Traian Băsescu şi-a mai schimbat uneori şi deciziile şi prietenii. Dar niciodată până în prezent nu a fost vorba – exceptând poate promisiunea sa că va demisiona dacă va fi suspendat pe care nu şi-a mai onorat-o niciodată – de schimbări la 180 de grade şi foarte rapid a unor decizii extrem de importante, legate de politica statului.
Sunt, în acest sens, cinci exemple. Întâmplător sau nu, de fiecare dată la celălalt capăt al deciziei se afla un alt om politic, preşedintele PSD, Victor Ponta. El este cel care, intenţionat sau nu, l-a scos de cinci ori pe Traian Băsescu de pe sine, făcându-l să deraieze. De două ori s-a întâmplat că domnul Traian Băsescu, în calitatea sa de preşedinte al statului, să promită ferm că nu-l va nominaliza premier, nici în ruptul capului, pe domnul Victor Ponta. De fiecare dată încăpăţânarea de a nu-l nominaliza ar fi condus, cu certitudine, la o criză politică. Pentru că de fiecare dată domnul Victor Ponta dispunea de o majoritatea în Parlament. Prima dată, înaintea alegerilor parlamentare, majoritatea era mai puţin robustă. După alegerile parlamentare, era cea mai semnificativă din ultimii 20 de ani. Evident că refuzul de a-l nominaliza ar fi atras după sine reacţii extrem de puternice din direcţia clasei politice, dar şi a societăţii civile. De fiecare dată însă domnul Traian Băsescu s-a răzgândit. Şi, ignorându-şi propriile angajamente, l-a nominalizat pe domnul Victor Ponta.
Următoarele trei situaţii s-au consumat foarte aproape de momentul prezent şi vizează decizii politice diferite de ceea ce numim nominalizarea unui premier, legate însă de acelaşi Victor Ponta. Prima s-a produs în luna decembrie. Spre sfârşitul anului. Când Traian Băsescu a anunţat solemn că nu va promulga bugetul şi, mai mult decât atât, se pregăteşte, fapt fără precedent, să atace această importantă lege la Curtea Constituţională. Şi, cu totul şi cu totul surprinzător, în urma unei vizite fulger la Cotroceni a premierului Victor Ponta, preşedintele a cedat. Semnând ceea ce promisese că nu va semna.
Următoarea mişcare, la fel de spectaculoasă, a avut loc atunci când a fost instalat Guvernul Ponta III. Şi când acelaşi Traian Băsescu a anunţat că nu-i va numi pe noii miniştri nici în ruptul capului până când nu se va pronunţa Curtea Constituţională în legătură cu sesizarea făcută de PDL. A acceptat chiar, pentru a fi consecvent, o singură numire, cea de la Interne, pornind de la considerentul că, în caz contrar, conform Constituţiei, acest important minister ar fi rămas pur şi simplu fără conducător. Şi, iată, câteva ore mai târziu, preşedintele s-a răzgândit. Şi a nominalizat tot ceea ce a dorit domnul Victor Ponta. Şi de această dată el avut, tot la Cotroceni, o discuţie cu premierul. Mai este şi vă mai fi analizat acest spectaculos eveniment politic, căutându-se explicaţii plauzibile ale răzgândirii preşedintelui.
Pentru a cincea oară în seria lungă şi pentru a treia oară în seria scurtă şi tot în raport cu Victor Ponta, preşedintele s-a răzgândit joi. Ca de obicei, a făcut declaraţii apăsate şi repetate în sensul că nu va promulga Legea energiei. Tot ca de obicei, premierul l-a acuzat că împinge tara într-o criză. În sensul că cei păgubiţi vor fi cetăţenii. Şi asta imediat. Iar preşedintele a argumentat, la fel de prompt, că o asemenea acuzaţie este falsă, întrucât ordonanţa de urgenţă îşi produce efectele chiar dacă nu este transformată, prin promulgare, în lege. Şi ce să vezi? La câteva ore după aceste declaraţii, fără să clipească, fără să ofere nicio explicaţie, la fel cum s-a întâmplat şi în celelalte patru situaţii, domnul preşedinte Traian Băsescu face stânga-împrejur. Bate pas de defilare şi promulga legea lui Ponta.
Nu întâmplător am intitulat aceast material, care este mai degrabă un semnal de alarmă decât o analiză, „Razgandescu”. Eu cred sincer că avem deja suficiente semnale de alarma pentru că statul român să intre în alertă. Se întâmplă ceva neobişnuit cu domnul preşedinte?