Armele psihotronice sunt capabile să controleze comportamentul populaţiei, să le altereze serios psihicul şi chiar să provoace sinucideri în masă
PSIHOTRONICA
Disciplină biofizică care se ocupă cu studiul interacțiunilor la distanță între diferiți subiecți senzitivi, între aceștia și obiecte materiale sau alte organisme vii
În ultimul timp, se constată, în întreaga lume, o adevărată recrudescență în proiectarea, experimentarea şi utilizarea armamentului psihotronic, folosit de cele mai diferite categorii de structuri militare şi de securitate.
Generalul rus de securitate (în rezervă) Boris Ratnikov declara, în urmă cu câțiva ani, jurnaliştilor ruși, că atât Rusia, cât şi alte state ale lumii, deţin arme psihotronice performante care pot transforma soldaţii trupelor inamice într-o adunătură de zombie uşor manipulabili.
Conform generalului Ratnikov, Rusia lucrează la arma psihotronică încă din anii 1920-1930, iar până la mijlocul anilor ’80 în toate marile oraşe ale defunctei URSS existau centre secrete deţinute de fostul KGB şi destinate experimentării impactului generatoarelor psihotronice asupra populaţiei. Deşi în mod oficial aceste laboratoare secrete au fost închise după destrămarea URSS, miile de cercetători au rămas să lucreze în continuare la dezvoltarea noilor prototipuri de arme care acţionează asupra psihicului uman. Potrivit aceloraşi surse, este cunoscut şi acceptat faptul că mulţi cercetători precum academicienii Viktor Kandyba şi fiul său continua cercetările în acesta direcţie în cadrul unor centre din Sankt Petersburg, iar academicianul Vlail Kaznacheyev lucrează la poiecte similare în oraşul Novosibirsk.
Generalul Ratnikov este de părere că în cel mult 10 ani de acum încolo, armele psihotronice vor fi mai eficiente şi mai periculoase decât cele atomice sau nucleare, fiind capabile să distrugă moralul şi psihicul unor ţări întregi, transformându-le cetăţenii în personaje fără voinţă sau discernământ de tip “zombie”. Astfel de arme sunt capabile să controleze comportamentul populaţiei, să le altereze serios funcţiile psihicului şi chiar să convingă oamenii să comite sinucideri în masă.
„Durere la distanță”
Potrivit unui studiu al generalului Emil Străinu, specialist în radiolocație și doctor în război geofizic, publicat pe site-ul deveghepatriei.wordpress.com, Armata americană a pus la punct o nouă armă, capabilă să inducă durere la distanţă prin „expandarea” unei bule de plasmă (gaz încărcat electric) chiar lângă persoană ţinta. Noul tip de armă, care are la baza funcţionarii un laser, nu provoacă răni, dar subiectul este cuprins de dureri cumplite care, practic, îl paralizează pentru o bună perioadă de timp. Ştirea, apărută în publicaţia “The Daily Telegraph” (care citează site-ul US Freedom of Information Act), mai spune că arma cu impulsuri electromagnetice a fost testată cu succes pe animale şi va putea fi folosită nu doar împotriva militarilor adverşi – în timp de război -, ci şi împotriva propriilor cetăţeni, în caz de revoltă sau stări de anarhie. Conform proiectului, arma cu proiectile pulsatorii de energie va fi distribuită trupelor antitero şi de securitate, începând cu anul 2007, şi va putea atinge ţinte aflate până la 2 km depărtare. Cercetătorii care au analizat proiectul spun însă că tehnologia ar putea fi folosită şi că metoda de tortură, ceea ce ridica unele probleme de etică şi de procedura de utilizare acelora care o vor folosi, precum şi acelora care vor autoriza producerea şi utilizarea ei.
Radiațiile electromagnetice
O altă direcţie de referinţă în proiectarea şi producerea armelor neletale o constituie utilizarea unor proprietăţi distructive sau „agresive” pentru corpul uman ale radiaţiilor spectrului electromagnetic. În particular, este vorba de acţiunea undelor electromagnetice de o anumite frecvenţă (lungimi de undă) emise cu o anumită intensitate şi modulate adecvat, care pot avea un impact atât de puternic asupra ţintei umane, încât o dereglează pur şi simplu, datorită efectelor neuronale asupra activităţii sistemului nervos central. În mod normal, câmpul magnetic terestru pulsează, în general, cu o frecvenţă care se situează în jurul a 7,5 Hz. Această frecvenţă este apropiată de una dintre frecvenţele electromagnetice fiziologice ale aşa-numitelor unde alfa emise de creier. Între pulsaţiile câmpului electromagnetic terestru şi cele ale creierului se stabileşte, astfel, un raport de rezonanţă. Aceasta face ca, atunci când apar erupţiile solare ce perturbă ritmul de pulsaţie a câmpului geomagnetic terestru, să se inducă – tocmai prin rezonanţă – modificări patologice ale activităţii creierului. Aşa se explică şi creşterea ratei accidentelor cerebrale şi ale celor cardiace, apărute în perioadele soarelui activ, cu o ciclicitate în jurul a 11 ani.
Plecând de la aceste constatări, tehnicile psihotronice de influenţare psihoactivă recurg la transmisiuni dirijate asupra ţintei umane ale unui fascicul de unde electromagnetice purtătoare din domeniul 5-30 MHz, emis cu o putere de circa 10-40 MW, fascicul care este modulat şi în domeniul frecvențelor ultrajoase, între 5 şi 15 Hz. Se constată, astfel, că acest gen de fascicule din domeniul 6,67 şi 6,26 Hz, interferând sistemul nervos al ţintei, tocmai în sfera activităţilor psihoactive, le dereglează acţiunea prin procesul de rezonanţă. Astfel de fascicule pot fi emise cu uşurinţă, nu numai prin sisteme speciale, ci şi prin alte procedee de transmitere a semnalelor electromagnetice, aşa-zis domestice – televizor, radio, telefon fix sau mobil şi chiar prin reţeaua de distribuţie electrică! Este de remarcat că nu numai frecvenţele fundamentale pomenite pot avea astfel de acţiuni, ci şi altele.
Astfel de emisiuni care bombardau statele Oregon din SUA şi Ontario din Canada, cu acţiune nocivă directă asupra sistemului nervos, au fost depistate în mai multe rânduri de către specialişti în USA, în deceniile „războiului rece”. Staţiile de goniometrie folosite de către specialiştii NATO au localizat emiţătorii în zona oraşelor Riga şi Gomel. De altfel, zona statelor înglobate în componenţă fostei URSS a constituit teritoriul predilect pentru experienţe de această natură şi altele asemănătoare. Aceste emisii nu au încetat în totalitate decât după desfiinţarea Tratatului de la Varşovia, de la începutul anilor ’90.
Acţiunea radiaţiilor electromagnetice modulate psihotronic a fost utilizată în experimente care vizau prelucrarea unor pacienţi rebeli, acţionând asupra aşa-numiţilor „centri frenologici”. Au fost realizate dispozitive care amalgamează transmisia unor impulsuri subliminale destinate influenţării unor organe de simţ, ca radiaţiile electromagnetice modulate psihotronic. Un asemenea aparat s-a încercat a fi vândut de către ruşi americanilor, dar numai în varianta utilizării informaţiilor subliminale. Acest lucru s-a petrecut în perioada incidentelor de la ferma Sectei Davidienilor, condusă de David Koresh, încheiată după cum se cunoaşte cu un număr impresionant de victime. Se încerca modificarea comportamentului gurului Koresh. Deoarece americanii solicitau întreaga tehnologie, din care o parte fusese lăsată în Rusia, afacerea nu s-a încheiat.
„Efectul Philadelphia”
Cercetările privind realizarea unor astfel de arme sofisticate sunt demarate şi în SUA. Deoarece această investigare încalcă normele deontologiei cercetării ştiinţifice şi uneori ale dreptului, în speţă dreptul umanitar, Curtea Supremă a SUA a aprobat, încă din anul 1985, ca CIA să nu divulge numele savanţilor şi cercetătorilor implicaţi în această crudă cursă a distrugerii psihotronice. Pe această linie se înscriu şi cercetările privind influenţarea conştiinţei umane cu ajutorul radiaţiilor unui fascicul de tip radar, ce s-a efectuat în cadrul Laboratoarelor Brookhaven, din zona Long Island. Folosind un radar de tip ASAGE modificat, preluat de la batalionul radar D 773, proiectul numit MONTAUK, demarat încă din anul 1970, a fost orientat în direcţia investigării acţiunii radiaţiilor de tip radar asupra psihicului uman în condiţiile producerii de experimente similare experienţelor efectuate în ceea ce presa a denumit „Efectul Philadelphia”. Investigaţii de această natură au fost făcute şi în direcţia substituirii conştiinţei unui subiect cu a altuia, în baza principiilor „android” şi „cyborg”, pe care le-a postulat F.E. Beardem. Acesta considera că biocâmpul unui anumit subiect se găseşte în strânsă legătură cu biocâmpurile celorlalţi prin conexiunile existente într-un hiperspaţiu, un univers de tip holistic intersectat cu cel în care ne situăm. Prin mijlocirea hiperspaţiului se realizează o comunicare în anterioritatea şi posterioritatea temporală. De altfel, investigaţiile actuale în acest domeniu, începute încă din anii ’40 de către Harold Burr în Anglia, caută să aplice, în tehnicile psihotronice, cuceririle teoretice şi achiziţiile fizicii cuantice.
„Tunul sonic”
Primele arme de acest tip au fost cele cu infrasunete, fiind experimentate cu mai multe decenii în urmă. Redescoperite întâmplător de către profesorul V. Gavreau, conducătorul laboratorului de electroacustică al unui institut de cercetări din Marsilia, în anul 1964, efectele ucigătoare produse de infrasunete rivalizează cu cele produse de arma cu neutroni! Ele au fost sesizate de colaboratorii săi atunci când s-au mutat într-o clădire nouă. Sufereau cu toţii de dureri de cap, ameţeli, senzaţii acute de vomă etc. În paralel, s-a constatat că un ventilator uriaş, al instalaţiei de climatizare, cu turaţie foarte mică, împingea aerul în conducte cu intermitență, generând infrasunete cu frecvenţa de aproximativ 20 de Hz. Aceste fenomene au trezit curiozitatea profesorului V. Gavreau, care a început să facă experienţe cu sunete extrem de joase, construind în final un „tun cu infrasunete” pe care l-a botezat „tunul bas”, sau „tunul sonic”. Cu primul tun bas construit, format dintr-un ansamblu de tuburi de orgă, combinate, s-au obţinut sunete în banda de 19 Hz, la limita audibilului, care au avut efecte nedorite: au început să vibreze organele interne ale cercetătorilor, producându-le dureri insuportabile. Ca o ciudăţenie, vibraţiile au continuat mult timp după ce dispozitivul a fost oprit, în final ele amortizându-se. La o putere de numai 100 W s-au produs crăpături în pereţii laboratorului, apreciindu-se că, dacă s-ar fi lucrat cu 1000 W, s-ar fi dărâmat întreaga clădire.
Experimentele au continuat cu studierea efectelor propagării undelor sonore în spaţiu şi cu modalităţile de protecţie a personalului ce lucrează cu astfel de instalaţii. S-au creat unde complementare, egale cu jumătate din frecvenţă undei purtătoare, care se formează într-un tub lung de 25 de metri, din beton. Prin acţionarea unui turbopropulsor în axul tubului, s-a ajuns la frecvenţa de 3,5 Hz! Cele mai periculoase pentru om s-au dovedit a fi undele cu frecvenţe de 6-7 Hz, care, emise cu o putere de 1 megawat, au o rază de acţiune de peste 10 km. S-a creat şi o instalaţie mobilă, ce poate acţiona până la 8 km, dispusă pe platforma unui autocamion. Deşi s-a căutat să se păstreze secretul cu străşnicie, cu timpul au început să se afle tot mai multe lucruri despre tunul bas. S-au experimentat o serie de generatoare cu ultrasunete, ce produc oscilaţii deosebite de puternice, având frecvență egală cu frecvenţa bătăilor inimii luptătorilor. După ce se realizează intrarea oscilaţiei (creată în mod artificial) în rezonanţă cu frecvenţa inimii combatanţilor, frecvența generatorului sonic se micşorează lin, către zero, până la oprire, provocând în mod nemijlocit stopul cardiac, şi, implicit, moartea tuturor persoanelor din raza de acţiune a instalaţiei. De precizat că aceste efecte se produc chiar asupra oamenilor adăpostiţi în cazemate subterane, în autovehicule, sub apă etc., dacă ei se găsesc în raza de acţiune a generatorului.
Tehnica militară, oricât de sofisticată ar fi, este scoasă din funcţiune pe raza de acţiune a „tunului bas”, devenind o simplă grămadă de fier, dacă este neprotejată special împotriva acestor efecte. Urmările pentru om sunt letale, la energii mari producându-se spargerea vaselor de sânge, ruperea organelor interne, mergând până la fărâmiţarea oaselor. Invenţia a trecut Oceanul, în SUA, unde, în perioada războiului rece, pe plajele favorabile desantului maritim, s-au construit astfel de instalaţii, deosebit de puternice. Când ziariştii americanii au întrebat la ce folosesc uriaşele tuburi de beton de pe plajă, li s-a răspuns că sunt ţevi de canalizare şi irigaţii (în mijlocul vestului fierbinte şi arid al Americii!).
Interesant este că românii au descoperit cu mult înainte aceste efecte, prin persoana inginerului George Constantinescu. El a realizat, cu foarte mult timp înainte, experienţe asemănătoare, astfel că pe coperta revistei „Energia”, din 1921, este prezentată imaginea artistică a unui tun sonic ale cărui descriere şi funcţionare sunt prezentate în publicaţia menţionată. Pornind de la aceste cercetări, dozându-se frecvenţele şi puterile folosite, a rezultat o întreagă familie de arme neletale cu infrasunete, unele dintre ele, experimentate cu succes, intrând în dotare.
Primele arme care folosesc câmpurile electromagnetice sunt derivate din unele aparate medicale! În numărul din 4 aprilie 1978 al periodicului “Newsletter”, apărea, sub semnătură lui R.C. Beck, articolul “Extreme Low Frequency Magnetic Fields are EEG Entrainement”, în care autorul analiza efectele pe care câmpurile electromagnetice de foarte joasă frecvenţă le exercită asupra fiziopatologiei omului, cu referire expresă asupra encefalogramelor. În viziunea autorului, câmpurile de extrem de joasă frecvenţă, cuprinse între 6,67 şi 6,26 Hz, provoacă stări confuzionale şi angoase, depresii, tensiuni, greţuri, lungirea timpilor de reacţie, desincronizări ale electroencefalogramei (EEG), însoţite şi de alte tulburări neurovegetative. În acelaşi timp, câmpurile oscilatorii de 7,83-8,0 şi 9,0 Hz au capacitatea de a induce diminuarea stărilor de angoasă şi a tensiunilor. Se consideră că frecvențele domeniului de extrem de joasă frecvenţă (ELF – Extreme Low Frequency) sunt purtătoare pentru mesajele extrasenzoriale, cum ar fi cele telepatice, telekinezice, radiestezice şi, în general, psihotronice.
Proiectul „Pandora”
Serviciile secrete americane au descoperit că, în fosta Uniune Sovietică, începând din vara anului 1978, au avut loc experimente de utilizare a câmpurilor cu putere de 5-15 MW. Acest gen de transmisiuni sunt capabile să interfereze cu organismul uman, producându-i modificări pshihoemoționale. Având o putere de 25-30 de ori mai mare decât cea a câmpului geomagnetic terestru, radiaţiile acţionează tocmai prin intermediul acestuia, modificându-l în zona de acţiune a generatoarelor de acest tip şi acţionează direcţional asupra ţintei alese. Plecând de la acest principiu, s-au realizat armele psihotronice cu rezonanţă Schumann.
Sunt cunoscute diverse cazuri de acţiuni psihotronice, dintre care se pot menţiona bombardamentul Ambasadei SUA din Moscova cu microunde în 1972, când s-a îmbolnăvit de leucemie sau cancer peste 70 la sută din personalul ambasadei, între care şi ambasadorul Jack Anderson, majoritatea murind în scurt timp. Datele au fost dezvăluite cu ocazia deconspirării Proiectului „Pandora” de către CIA.
Se afirmă că armata SUA poseda deja arme non-letale de control al minţii cu infrasunete, microunde şi cu emiţători de radiofrecvenţa – bazate şi pe efectul de antenă al corpului uman la frecvenţe de 70-100 Mhz, folosite experimental. Se consideră că şi comunicările telepatice între doi indivizi se bazează pe comunicarea prin microunde modulate, produse de neuroni. Utilizarea armelor de producere a vocilor mentale prin microunde modulate se poate face prin acţiuni subconştiente, fie prin comenzi hipnotice, fie prin interogaţii, perturbări interogative sau bazate pe injurii, blesteme etc. (precum şi cazurile clasice de vrăjitorie, practică woodoo etc.), inducere de efecte negative prin ameninţări, război informaţional, informatic sau imagologic etc.
Sunt cunoscute cazuri de atac la persoana cu astfel de arme, cum ar fi cel al taiwanezului J. Wang, care în 1980, urmărind că soţiei să-i fie înlăturată influența în firma transnaţională pe care o conducea şi pentru a-i anihila obiceiul de a divulga secrete ale afacerilor unor terţe persoane (voit sau involutar), cu sprijinul securităţii taiwaneze a fost iradiata cu microunde purtătoare modulate cu voci mintale şi de inducere de hemoragii cerebrale, astfel că i-au indus un comportament paranoic de persoană nebună. Dar în urma “tratamentului” administrat, J. Wang însuşi a decedat din cauza hemoragiilor cerebrale, iar soţia sa, refăcută mintal după mult timp în spital, a emigrat în Statele Unite, unde a fost în continuare urmărită şi iradiată de taiwanezi pentru a fi eliminată definitiv din afaceri de către clanurile concurente.
Un alt exemplu de atac cu arme de inducere mentală cu voci cu microunde este cel al unui chinez stabilit în 1994 în SUA, care şi-a ucis soţia la îndemnul unor voci care, în viziunea lui mentală, veneau de la „un înger” care încerca să-l ajute (caz publicat în revista “The Wold Journal”), deşi totul era creat artificial de către cei care doreau să-i distrugă familia, prestigiul şi credibilitatea.
Olimpia Diaconiuc
Andrei Tudor