Părintele Arsenie Boca, unul dintre cei mai mari duhovnici ai bisericii române, este deja celebru pentru profețiile făcute, unele deja împlinite – moartea soţilor Ceauşescu, revoluţia din 1989, dar şi plecarea mulor români din ţară.
Părintele Arsenie Boca nu a lăsat vreo profeție scrisă. Prezicerile sale sunt, de fapt, mărturii ale unor discipoli, enoriași, preoți sau preotese care au stat de vorbă cu el de-a lungul vieții sale duhovnicești. Veridicitatea acestor profeții depinde în mod direct de gradul de fidelitate și acuratețe al relatărilor despre discuțiile avute cu „Sfântul Ardelului”.
Un scriitor celebru, cunoscut doar după pseudonimul folosit, fără a i se cunoaște numele adevărat, Radu Cinamar, a scris în cartea „Viitorul cu cap de mort” despre o discuție avută cu Părintele Arsenie Boca la chilia sa, în care acesta i-a vorbit despre România. Radu Cinamar a scris despre SRI şi descoperirea din Bucegi, despre atingerea punctului de inflexiune a existenţei, despre grupuri secrete care conduc şi manipulează omenirea, secrete mondiale, informaţii utile care au ieşit la iveală în urma unor misiuni secrete.
Cezar Brad a fost începând cu 1990 șeful Departamentului Zero (DZ) care s-a ocupat de descoperirile încă secrete din Munții Bucegi. Acesta i-a relatat lui Radu Cinamar discuția avută cu Arsenie Boca în chilia de la Mănăstirea Cernica, unde acesta venea deseori, chemat de lideri politici comuniști sau șefi din Securitate, pentru a avea discuții particulare cu el.
Iată fragmentul din cartea „Viitorul cu cap de mort”, în care Cezar Brad relatează întâlnirea cu Arsenie Boca.
Senzaţia pe care am trăit-o acolo, după ce am intrat în chilia lui, a fost aceea a unui sentiment de profunzime abisală a cunoaşterii, care nu era însă disociată de iubirea pură. Nu vreau, totuşi, să intru în domeniul abstract al unor observaţii de natură metafizică; nu cred că ţi-ar fi de prea mult folos în această fază şi nici nu ştiu dacă le-ai putea înţelege în întregime.
Părintele Arsenie era expresia vie, inefabilă, a unuia care a ajuns să trăiască cu adevărat în fericirea cea mai pură. După gradul de înţelegere şi receptivitate individuală, cei care se aflau în preajma lui puteau să resimtă ei înşişi unele crâmpeie din această fericire totală, aşa cum un diapazon vibrează singur atunci când se află lângă pianul care scoate sunetul notei caracteristice diapazonului. Influenţa subtilă benefică, răbdarea şi compasiunea pot transforma chiar şi sufletele cele mai înnegurate.
— Ne-a indicat faptul că vom găsi modalităţi potrivite de a sădi mai întâi seminţele şi apoi de a creşte şi dezvolta florile transformării spirituale ale acestui popor. Da, a precizat că vor fi publicate informaţii care vor avea un rol important în acest proces, însă aspectele secundare care au ţinut de realizarea acestui fapt, incluzând aici alegerea ta şi celelalte elemente, ţin de planificarea pe care am făcut-o eu însumi şi modul în care am gândit această acţiune.
— A spus ceva despre marea descoperire care va fi făcută şi unde anume? am insistat eu.
— Nu, nu a precizat nimic în acest sens; a spus că se va petrece în mod sigur în ţara noastră şi că va avea un impact atât de mare, încât nu mai este nevoie să ştim alte detalii. Dar a repetat de mai multe ori că va fi o luptă acerbă. Nu ştiu însă Ia ce s-a referit.
…
— Ideea era de a nu face paşi greşiţi tocmai în acea perioadă, în care dictatorul începuse să se simtă „încolţit”, a continuat Cezar relatarea sa. Părintele Arsenie ne-a explicat apoi că Ceauşescu îl vizitase de două ori, în mare taină şi cu toate precauţiile necesare. Ultima dată venise acolo cu câteva luni în urmă. Voia să cunoască evoluţia puterii sale în stat, deoarece apăruseră deja unele semnale îngrijorătoare de instabilitate a sistemului politic, economic şi social, atât în ţară cât şi în alte teritorii ale blocului comunist. Monahul i-a specificat atunci că, dacă va continua să conducă ţara prin aceleaşi metode inumane ca şi până atunci, îşi va pierde brusc viaţa, într-un mod violent. Aflând aceasta, Ceauşescu s-a enervat cumplit şi a făcut o adevărată criză de isterie, care însă nu 1-a impresionat pe Arsenie Boca. L-a ameninţat pe părinte şi a plecat teribil de supărat şi furios. Părintele ne-a dezvăluit că ştie de faptul că i se doreşte moartea şi că acţiunile mârşave în acest sens au început imediat după întrevederea pe care a avut-o cu dictatorul. Ne-a mărturisit, de asemenea, că nu va mai dura mult timp şi va pleca spre împărăţia Tatălui Ceresc, dar că va părăsi această lume datorită unui complot mişelesc, al cărui scop va fi acela de a-l otrăvi. Totuşi, el nu va împiedica aceasta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată.Apoi a scos dintr-un cufăr o carte groasă şi foarte uzată, scrisă în greaca veche, care provenea de la sfinţii creştini de la muntele Athos.
„În ea, ne-a spus părintele Arsenie, se găseşte descrierea hidrei cu răsuflarea otrăvitoare, care va urmări prin toate mijloacele să împiedice lumina şi voinţa dumnezeiască. Voi trebuie să înfruntaţi cu înţelepciune această ameninţare şi înţelepciunea vă va fi dată vouă, precum şi la mulţi alţii, pentru a răpune Răul. Veţi vedea şi veţi înţelege spurcăciunea peste tot în jurul vostru: la serviciu, în magazine, în instituţiile statului, în conducerea lui şi mai ales în politică. Din nefericire, ea va intra pe furiş chiar şi în sânul bisericii, murdărind unele suflete de aici. Aproape că oamenii îşi vor pierde speranţa. Doar cei care îşi vor păstra credinţa adevărată vor fi salvaţi şi mare va fi atunci Slava lui Dumnezeu peste ei.”
Apoi, părintele Arsenie a dezvoltat subiectul şi a spus că această „lucrare diavolească” nu este ceva care a apărut în vremurile noastre, ci ea durează din antichitate, de sute şi chiar de mii de ani în urmă, pregătind încetul cu încetul terenul pentru lupta finală care se apropie. Planul „lucrării diavoleşti” este minuţios şi, prin puterea banilor şi a viciilor, între care minciuna, prefăcătoria, intriga şi omorul sunt cele mai importante, cei care o săvârşesc au ajuns destul de aproape de ţelul lor principal, care este controlul şi dominarea întregii lumi. Aici, însă, părintele a făcut o afirmaţie neaşteptată, care a avut darul să ne şocheze într-o oarecare măsură. El a spus că, în mod paradoxal şi într-un interval de timp scurt, atenţia lumii se va concentra asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a semnelor specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere a cunoaşterii materialiste. Arsenie Boca a mai precizat că toate acestea se vor face întru voia lui Dumnezeu, pentru că totul este ciclic şi trebuie să se întoarcă de acolo de unde a pornit.
Cinci profeții care s-au adeverit
1. Soţii Ceauşescu vor fi omorâţi într-o zi de sărbătoare. Potrivit relatărilor unei nepoate de-a duhovnicului, Zoe Dăian, acesta ar fi prezis faptul că liderii comunismului din România vor fi ucişi.
Prin anii ’80, Părintele Arsenie a fost dus şi la Ceauşescu, care l-a întrebat: „Hai, popo, am auzit că tu prezici soarta unui om. De mine ce ştii?”. Şi Arsenie i-a spus: „Într-o zi de mare sărbătoare veţi fi omorâţi amândoi”. Ceauşeştii nu au crezut şi i-a spus maiorului să-l ia şi să nu-l mai vadă”, povestea Zoe Dăian într-un interviu acordat Agerpres. Conform unor alte relatări, Arsenie Boca ar fi murit după ce a fost torturat de Securitate, nu înainte de a le spune torţionarilor: „Spuneţi-i lui Ceauşescu că nu mai apucă Crăciunul
2. Mulţi români îşi vor părăsi ţara. În contextul în care oamenii nu aveau voie să plece din România, Arsenie Boca a spus că va veni momentul în care mulţi vor pleca de pe meleagurile natale.
Măi, să ştiţi că mulţi vor pleca din ţară, dar puţini se vor întoarce. Va veni vremea când vor dori să se întoarcă şi n-or mai putea, căci România va fi înconjurată de flăcări”, povestea Viorica Farcaş, din Voila, potrivit cărţii „Noi mărturii despre părintele Arsenie Boca
3. Şi-a prevestit propria moarte. O altă relatare, ce aparţine lui Radu Cinamar şi care este inclusă în cartea „Noi mărturii despre părintele Arsenie Boca”, arată cum preotul de la Prislop le-a spus celor apropiaţi că nu va mai trăi mult.
Ne-a mărturisit părintele că nu va mai dura mult şi va pleca spre Împărăţia Tatălui Ceresc, dar va părăsi această lume datorită unui complot mişelesc, al cărui scop este acela de-al otrăvi. Totuşi, el nu va împiedica asta, deoarece atunci misiunea lui spirituală pe pământ va fi deja terminată. El a spus că în mod paradoxal şi într-un interval scurt de timp, atenţia lumii se va îndrepta asupra ţării noastre, datorită schimbărilor extraordinare care vor avea loc şi a semnelor specifice care vor depăşi cu mult puterea limitată de înţelegere
4. După ce va muri, va urma o vărsare de sânge. În „Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca” au fost incluse şi mărturiile despre prevestirea evenimentelor din 1989.
Înainte de a se sfârşi zilele, la părintele a fost o verişoară şi el i-a spus: „Vezi că eu mor şi nu va trece mult timp şi în România va fi vărsare de sânge”. Au trecut numai trei săptămâni şi a început Revoluţia. În toată ţara mulţi tineri şi-au pierdut viaţa
5. Arsenie Boca a vorbit despre profeţiile apocaliptice. În cartea „Alte mărturii despre Părintele Arsenie Boca”, Vasile Şerbu, din Arpaşu de Sus, povesteşte cum duhovnicul a prevestit războaiele din viitor.
Părintele Arsenie îmi spune: Vasile, americanii pe care ştiu că-i aştepţi nu vor veni. Pe noi, singuri, ne aşteaptă o luptă grea şi lungă. Cei buni şi drepţi vor da jertfă mare de viaţă şi sânge, cei slabi, nimicnici şi făţarnici vor îngroşa rândurile duşmanilor noştri atât de mult încât vor crede că sunt numai ei, atotputernici şi atoateştiutori. Asta va fi burta lor moale şi-i va duce la pierzare când va veni din Răsărit un om cu stea în frunte. Dar va fi peste mulţi ani, peste foarte mulţi ani şi nouă Dumnezeu nu ne va hărăzi să vedem acele vremi. Tu nu vei putea vedea americanii care atunci vor veni! Mie nu-mi va fi dat să văd, după sărbătoarea deşartă a victoriei, câţi dintre cei drepţi au mai rămas! Căci, vezi tu, Vasile, după această victorie deşartă, puţini dintre cei drepţi vor mai fi în picioare şi la sărbătoare. Peste tot vor fi năimiţii [vânduţi duşmanului] şi abia atunci va începe o nouă lupta, poate mai uşoară, căci fără jertfă de sânge, dar la fel de lungă ca şi cea pe care am început-o noi acum!
Olimpia Diaconiuc