Mihail Vlasov a fost condamnat în 1983 și a stat peste trei ani în detenție pentru trafic de influență, după o faptă asemănătoare celei pentru care a fost trimis în judecată la începutul acestui an.
Cazul a fost relatat pentru Sursa Zilei de un procuror din Focșani care a instrumentat acest caz și care a solicitat ca numele să nu-i fie făcut public.
În 1983, Vlasov era avocat. Acesta a luat legătura cu o femeie din Focșani, gestionară a unei florării, care avea pe rol un proces în București, la Curtea Supremă de Justiție. Vlasov a luat de la femeie suma de 60.000 de lei, i-a promis că are cunoștințe la CSJ și o scapă de pușcărie. Fostul procuror relatează:
El cunoștea judecători, dar nu s-a dus să intervină în proces. A luat banii, a zis că vorbește cu cutare, n-a vorbit cu nimeni și femeia aia a fost condamnată definitiv. După ce a fost condamnată, femeia i-a cerut banii, Vlasov nu a vrut să-i dea niciun ban. Această femeie a făcut plângere la Miliție. I-am făcut urmărirea penală și l-am trimis în judecară pentru trafic de influență în stare de arest. A stat o perioadă în arestul Miliției Focșani și apoi a fost transferat la Penitenciarul Focșani. Au fost probe concludente, a fost condamnat definitiv la trei ani și ceva cu executare pentru trafic de influență. Vlasov avea o serie de prieteni pe la București – infractori, judecători, artiști, avea o agendă plină. Mi-a făcut impresia că era un escroc de mâna întâi
Procurorul de caz
Vlasov a fost eliberat după ce a executat pedeapsa. După Revoluție, Vlasov și-a constuit un CV în care a specificat că a fost lipsit de libertate pe nedrept și că eroarea judiciară a fost îndreptată după 1990.
Într-un interviu pentru Evenimentul Zilei, din 2007, Vlasov a afirmat că nu era membru PCR și că a fost considerat un personaj anti-sistem, astfel încât i-a fost înscenată o faptă de corupție.
El avea relații și a făcut o cerere de revizuire la un judecător din Slobozia din câte știu, coleg sau prieten cu el. După 1990, a făcut revizuirea formală, cum s-a practicat după Revoluție, apoi a zis că e curat ca lacrima. Revizuirea fost făcută cu încălcarea dispozițiilor legale, se poate vedea. I-au făcut cel mai mare rău, pentru că nu s-a lăsat de năravul de a înșela și de a escroca oamenii. Când am auzit că a fost promovat la Camera de Comerț de la Iași, apoi la București, mă și miram – cum a ajuns domnule, escrocul ăsta în situația asta? Știam că nu termină bine
Procurorul de caz
Ipoteza unei înscenări este plasată de procuror în registrul ridicolului:
El și disidentul – mă faceți să râd. Nu domnule, el a fost condamnat ca un escroc de ultima speță. Au fost probe solide, a fost condamnat în calitate de escroc, nu în calitate de disident, chiar mă faceți să râd. M-am mai întâlnit cu oameni care îl cunoșteau și le-am zis: Ăsta nu termină bine. Vlasov mă întreba: Ce aveți de câștigat dacă mă arestați pe mine și mă trimiteți în judecată? Nu a încercat să mă mituiască, știa că nu merge la mine. El vroia să-l trimit în judecată pentru înșelăciune, nu pentru trafic de influență, pentru că la înșelăciune era pedeapsa mai blândă și puteam să-l pun și în libertate. L-au ajutat niște colegi din Iași – avocați, dar n-au avut ce să-i facă pentru că era clar traficul de influență
Procurorul de caz
DNA l-a trimis în judecată pe Mihail Vlasov pentru trafic de influență, într-un dosar în care este acuzat că a cerut bani pentru a interveni într-un litigiu comercial de la Curtea de Arbitraj a CCIR, unde fiica sa, Vanda Vlasov, era judecător. DNA i-a pretins unui om de afaceri suma de 1 milion de euro și a fost prins când a primit 200.000 de euro.
Marius Striblea, avocatul care îl reprezintă în prezent pe Vlasov, a subliniat că, la începutul anilor ’90, clientul său a fost achitat cu precizarea că ”fapta nu există”.
Vlad Bârleanu