Am primit o replică de la un băiat care nu trebuie judecat, căci era prea tănâr: „Părinte, să vă moară generația asta de babe și să văd ce vor face atunci biserica și preoții?!” Era preocupat, de ce va fi cu biserica când nu or să mai fie oameni în vârstă.
Să nu uităm, fraților, că, an de an, alți oameni îmbătrânesc și că toți îmbătrânim. Să nu uităm că, an de an, alți oameni se duc spre cimitir. Să nu uităm că, an de an, alți oameni ajung în paturile spitalelor. Să nu uităm că, an de an, alți oameni nu mai sunt copii, devenim adulți, apoi ajungem în vârstă. Să nu uităm că, an de an, alți oameni se pensionează și intrăm în rândul celor ce se pregătesc de marea călătorie. În concluzie, ciclul vieții noastre este spre degenerare biologic, nu spre înflorire. Aceasta nu înseamnă că nu putem să trăim frumos și să îmbătrânim frumos!
De ce om fi alegând să trăim murdar și să îmbătrânim murdar? Problema acută este cum murim? Cum trăim? Toate cele ale lumii rămân, iar noi ne ducem și le lăsăm în urmă.
Când ajungem în dreptul cimitirului, în chip nevăzut, sunt două tomberoane mari, unde dracii sunt proprietari și spun: „Vă rugăm, bagajele și averea le lăsați aici, mai departe mergeți goi!” Noi spunem mirați: „Cum gol, eu, care am adunat atâta?” Și diavolul ne deschide Noul Testament, ca să vedem că dușmanul lui Dumnezeu, care imită pe Hristos, ne spune: Scris este: „Nu vă adunaţi numai comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori și în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură.Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.” (Matei 6:19-21)