Curtea Constituțională arată, miercuri, că Președintele și-a depășit atribuțiile și că nu el, ci Parlamentul are competența de legiferare, prin lege organică, a regimului stării de urgență. Curtea Constituțională a replicat dur președintelui și pentru că, înainte cu o zi, a deturnat sensul hotărârii CEDO care dă câștig de cauză procurorului șef european Laura Codruța Kovesi.
Judecătorii constituționali explică, astfel, că măsurile pe care Președintele le-a apreciat drept ”de primă urgenţă cu aplicabilitate directă”, respectiv achiziționarea directă de bunuri de către autorităţile publice, suspendarea din funcţiile de conducere a unor funcționari publici, neînceperea cursului prescripţiilor şi termenelor de decădere, suspendarea prescripţiilor şi termenelor de decădere, suspendarea de plin drept a cauzelor civile și penale, întreruperea termenele de exercitare a căilor de atac etc., constituie, în mod expres sau implicit, derogări de la legislația în vigoare la momentul instituirii stării de urgență. Dispozițiie președintelui au avut astfel impact asupra unor drepturi și libertăți fundamentale: dreptul la muncă, libertatea economică, accesul liber la justiție.
„Președintele are atribuția constituțională de a institui starea de urgență și de a pune în executare dispozițiile legale ale regimului stării de urgență, astfel cum acestea au fost stabilite de legiuitor. Curtea a observat că modul în care Președintele și-a exercitat atribuția legală, cu depășirea cadrului legal, nu este consecința vreunui viciu de neconstituționalitate a actului normativ de reglementare primară în virtutea și în limitele căruia autoritatea publică era abilitată să acționeze. Așa fiind, întrucât nicio dispoziție a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.1/1999 nu îl îndrituiește pe Președinte să acționeze dincolo de competențele sale constituționale, instanța constituțională nu poate sancționa, în cadrul controlului de constituționalitate pe care îl efectuează în procedura instituită de art.146 lit.d) din Constituție referitoare la soluționarea excepțiilor de
neconstituționalitate, normele legale criticate de autorul excepției”, se arată în comunicatul CCR.
Decizia Curții Constituționale indică și soluția, respectiv contestarea hotărârii Parlamentului de încuviințare a decretelor președintelui Klaus Iohannis.
Într-o precizare separată, CCR arată și că decizia care sancționează guvernul român pentru demiterea Laurei Codruța Kovesi din funcția sa de șef al DNA nu are legătură cu activitatea Curții Constituționale. Sancțiunea CEDO privește încălcarea dreptului la un proces echitabil prin raportare la un cadru juridic distinct, anterior şi fără legătură cu cel analizat prin decizia Curţii Constituționale.
Acest cadru juridic se referă la aspecte pur legale, reglementate prin Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, şi nu la cel vizat prin decizia Curţii Constituționale, respectiv art.94 lit.c) şi art.132 alin.(1) din Constituţie. În traducere, decizia favorabilă lui Kovesi nu se referă la conflictul de natură constituțională dintre guvern și președinte privind numirea și revocarea din funcție a magistraților, ci la prevederile cuprinse în statutul magistraților.
„Aşadar, Curtea Constituţională nu putea să încalce dreptul la un proces echitabil al unei persoane fizice pentru simplul motiv că în procedura în faţa Curţii Constituţionale s-a examinat un alt aspect care a vizat, în mod exclusiv, competenţele autorităţilor publice.
În discursul lor public, autorităţile publice, şi anume Preşedintele României şi prim-ministrul Guvernului, folosesc argumente/ motive incomplete şi inexacte, fără a corobora natura, conţinutul şi obligaţiile rezultate din cele două acte jurisdicţionale [Decizia Curţii Constituţionale şi Hotărârea CEDO], ceea ce pune la îndoială comportamentul constituţional loial al autorităţilor publice la adresa Curţii Constituţionale.”, explică judecătorii constituționali.
Curtea Constituțională arată că în spațiul public nu a fost prezentată problema de drept în ansamblul său și recomandă citirea hotărârilor cu bună-credință și comentarea lor pe baza argumentelor juridice. Ceea de, dimpotrivă, nu au făcut premierul sau președintele, cel din urmă afirmând că e necesară revizuirea deciziilor CCR.
„Îndemnarea publică la revizuirea deciziilor Curţii Constituţionale este o atingere extrem de gravă adusă independenței Curţii Constituţionale şi a judecătorilor săi. (…) În discursul lor public, autorităţile publice, şi anume Preşedintele României şi prim-ministrul Guvernului, folosesc argumente/ motive incomplete şi inexacte, fără a corobora natura, conţinutul şi obligaţiile rezultate din cele două acte jurisdicţionale [Decizia Curţii Constituţionale şi Hotărârea CEDO], ceea ce pune la îndoială comportamentul constituţional loial al autorităţilor publice la adresa Curţii Constituţionale”, precizează instanța constituțională.