Procurorii au făcut diverse „artificii” financiar-contabile pentru putea demonstra existența unei infracțiuni
Procurorii DNA au calculat după bunul plac prejudiciul în dosarul privatizării Institutului de Cercetări Alimentare (ICA) pentru a putea dovedi existența unei infracțiuni, deosebit de faptul că ancheta are la bază articole de presă.
Aberație judiciară apare în urma faptului că DNA a cerut, la stabilirea prejudiciului, calcularea activului patrimonial al ICA, și nu a acțiunilor, care presupune evaluarea activelor, dar și a pasivelor. În plus, calculația a fost realizată pentru nivelul anului 2008 (an de boom imobiliar), nu pentru anul 2003, când a fost comisă presupusa infracțiune din dosar.
Expertiza dispusă de DNA a avut trei obiective:
• Valoarea clădirilor și terenului ICA la nivelul lunii iulie 2003 (pentru că atunci a fost trimisă documentația de privatizare la ADS)
• Valoarea clădirilor și terenului ICA la nivelul lunii mai 2008 (adică la data efectuării expertizei)
• Valoarea dreptului de folosință terenurilor și clădirilor ICA pentru 50 de ani.
Concluziile expertizei întocmite de expertul desemnat de DNA, inginerul Mihai Papasteri:
• Valoarea clădirilor și terenului ICA la nivelul lunii iulie 2003 – 3.200.000 USD
• Valoarea clădirilor și terenului ICA la nivelul lunii iulie 2008 – 55.000.000 EURO
• Valoarea dreptului de folosință asupra terenurilor și clădirilor ICA pentru 50 de ani – aproximativ 5.000.000 EURO.
ADS a vândut acțiuni, nu active
Această expertiză, considerată probă la dosar, era nerelevantă și neconcludentă pentru că Agenția Domeniilor Statului (ADS) a vândut acțiuni și nu active (clădiri și teren). În mod evident valoarea acțiunilor este mai mică decât valoarea activelor pentru că se scad și obligațiile societății (datorii la buget, alți creditori, salariați etc).
În baza acestor valori ale activelor la care a ajuns expertul Mihai Papasteri, specialista DNA, Aurelia Nicolae, calculează prețul pe acțiune în septembrie-octombrie 2008 și ajunge la concluzia că valoarea pachetului de acțiuni la ICA, în 2003, era de aproximativ 8 milioane de euro (3,2 + 5), iar, la nivelul anului 2008, de aproximativ 60 milioane (55 + 5 + valoarea unor mijloace fixe – aparatură diversă). Din aceste valori specialista DNA a scăzut prețul plătit pe pachetul de acțiuni rezultându-i prejudiciul de 59 de milioane EURO.
Cele două mari greșeli comise, mai mult sau mai puțin voit, sunt următoarele:
• stabilirea unei valori la 5 ani după vânzare și a prejudiciului aferent
• includerea în valoarea prețului (prejudiciului) atât a bunului, cât și a dreptului de folosință asupra acestuia, practic o dublare a valorii. Mai mult, această valoare era calculată pentru 50 de ani, ori de la aportarea dreptului de folosință nu trecuseră mai mult de 4 ani (1999-2003)
Explicând mai popular, este ca și cum o persoană cumpără o proprietate cu 1 milion de euro, iar după cinci ani fostul proprietar, mai cere încă 59 de milioane de euro, pentru că, între timp, au crescut prețurile la ferestre, la uși, la acoperiș sau chiar la terenul pe care este construit imobilul.
Prețul acțiunilor nu era fixat de vânzător, ci de cerere și ofertă
Potrivit specialiștilor consultați de Sursa Zilei, „stabilirea valorii comerciale reale nu se poate determina decât în raport cu data de referință relevantă (data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor) și numai cu reevaluarea, cu actualizarea tuturor elementelor patrimoniale (atât de activ, cât și de pasiv) și numai în raport cu condițiile impuse în contractul de vânzare – cumpărare”.
Au fost reevaluate numai activele imobiliare, la data de 16 iulie 2003, fără a fi reevaluat întregul patrimoniu (activ și pasiv) la data transferului dreptului de proprietate asupra acțiunilor, aceasta fiind data la care presupusul prejudiciu se putea produce.
Actele de care s-a ținut cont la realizarea raportului sunt „documente de sinteză care se întocmesc lunar, iar acestea, în lipsa atașării documentelor justificative care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate nu pot să dovedească realitatea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare ale societății” (pagina 10 din raport). Specialistul DNA chiar menționează în raport că nu a avut la dispoziție documentele justificative pe perioada 2001-2003.
Potrivit art. 13 alin. (1) din Legea nr. 268/2001, „vânzarea de acțiuni emise de societățile comerciale care fac obiectul prezentei legi se va face în baza unui raport de evaluare, la prețul de piață stabilit de cerere și ofertă”, deci valoarea era dată de interesul unui ofertant și nu de o pretinsă valoare stabilită, total incorect, după cinci ani de la data intervenirii privatizării. În concluzie, nu se poate discuta de caracterul „derizoriu” al prețului acțiunilor, pe baza unei determinări incorecte.
Andi Topală