Prazul este un aliment apreciat din cele mai vechi timpuri pentru calităţile nutritive şi terapeutice. Înrudit cu ceapa şi usturoiul, este mai puţin iute, are un gust delicat, răcoritor şi astringent, fiind sărac în calorii, dar foarte bogat în vitamine şi minerale.
Prazul este bogat în vitaminele A, B1, B2, B6, C, apă, fier, magneziu, mangan, calciu, sodiu, potasiu, sulf, siliciu, celuloză, hidraţi de carbon, proteine, grăsimi, ulei volatil, niacin şi fitoncide. Prazul are efect antiseptic şi cicatrizant.
Acţiunea terapeutică a prazului a fost dovedită în abcese şi supuraţii cronice, furuncule, bătături şi piele întărită, plăgi, acnee, roşeaţă, erupţii ale pielii, diverse afecţiuni ale pielii. Prazul împiedică înmulţirea şi răspândirea celulelor tumorale, fiind tonic şi fortifiant al organismului.
Prazul este benefic în afecţiuni ale sistemului respirator, cardiovascular, probleme digestive, infecţii urinare, boli de nutriţie, cancer, viermi intestinali, hemoragie nazală, reumatism, impotenţă, astenii, insomnii, migrene.
În regiunea Mediteraneană, prazul se folosea în alimentaţie încă din antichitate şi se spune că împăratul roman Nero consuma cantităţi impresionante de praz asezonat cu ulei, oţet şi sare, pentru că îi calma corzile vocale.
Druizii vechilor celţi considerau că prazul este leac împotriva răcelii şi a durerilor facerii. Astăzi, prazul este folosit în îngrijirea părului, pentru obţinerea unor reflexe deosebite.
Roxana Mera