-1.3 C
București
luni, 23 decembrie 2024 - 8:52
No menu items!

„Praf de stele”, în premieră la Teatrul Nottara

spot_img

Teatrul Nottara anunță premiera spectacolului Praf de stele de Norm Foster, montare semnată de Lucian Sabados. Reprezentația va avea loc joi, 20 septembrie, de la ora 19.30, la Sala George Constantin. Din distribuție fac parte: Ada Navrot, Luminița Erga, Diana Roman, Alexandru Jitea, scenografia este semnată de Vladimir Turturică, iar coregrafia îi aparține Ioanei Marchidan.

Acţiunea se petrece pe balcoanele alăturate ale unui bloc dintr-un mare oraş. Protagonistul, John Cummings, discută cu trei femei: Fay, Angel şi Gwen, care îi devin, succesiv, vecine. John e ziarist şi încearcă să scrie un nou roman, dar îşi petrece timpul mai degrabă încercând să le cunoască pe cele trei. Fay este prostituată, Angel, o tânără care vrea să devină cântăreaţă, iar Gwen şi-a părăsit soţul şi vrea să înceapă o viaţă nouă. Cu fiecare nouă vecină, viaţa protagonistului devine tot mai amuzantă. Discută despre sex, dragoste, viaţă şi moarte, cu mult umor şi… câteva lacrimi.

„Piesa este extrem de amuzantă, profund emoţionantă şi tulburător de romantică.” – Mississauga News, 1997

„Alegerea unui text teatral este, în sine, un act artistic care se cere a fi, ulterior, validat de decizia unei căi de abordare, dintre multiplele etaje de interpretare a acelui text. În cazul piesei de față, Here on the Flight Path /Praf de stele de Norm Foster, m-a cucerit ideea topirii celor trei povești/felii de viață într-una singură, cea a nevoii de comunicare a noastră, a tuturor, în vremuri în care, fie voit, fie involuntar, ne lăsăm purtați (manipulați) de ținte ori false, ori neesențiale, în detrimentul naturaleții și al lucrurilor temeinice.

Oportunitatea unei vecinătăți de apartamente, într-un bloc oarecare, de pe o stradă oarecare, într-un oraș oarecare, mediată mai ales de comunicarea dintre cele două balcoane, devine pentru autor terenul propice de construcție a trei (perfect…) posibile povești de comunicare umană. Cele trei femei care se perindă în povestea noastră, în fața Lui, a bărbatului matur, aflat în plină criză de comunicare, după un divorț frustrant, sunt total diferite ca profesie, condiție socială, situație familială și, mai ales, ca premisă de relație pentru John. 

Spațiul propus de Teatrul Nottara este cel de studio. Este cel mai potrivit cadru pentru a pune în scenă o asemenea felie de viață. Apropierea spectatorului de actor creează  dorita și necesara intimitate, propunând un cadru de dialog extrem de fecund și profitabil.

Construcția textului, sub o formă camerală, în conjuncție cu spațiul de joc și, mai ales, înnobilată de o distribuție de mare rafinament, respectiv: Alexandru Jitea – John, Luminița Erga – Fay, Diana Roman – Angel și Ada Navrot – Gwen, compun un cvartet actoricesc și uman extrem de potrivit și stimulativ pentru regizor. 

Un alt ingredient foarte necesar și exersat în lucrul cu spațiul intim este scenografia, respectiv scenograful Vladimir Turturica, un expert al minimalismului și expresivului din spațiul teatral românesc. Semnele decorului și ale costumului sunt clar subsumate unei organicități a poveștii, astfel că acestor eroi-neeroi le corespunde o lume obiectuală aparent banală. Semnul final este, însă, cel al unei umanități obosite, în criză, dar care nu a depus armele.

În aceste condiții, regizorului nu-i mai rămâne decât să orchestreze acest limpede și luminos material, cu grija detaliului uman, cu preocuparea desfacerii până la esență a relațiilor umane, de propunere a unor situații teatrale și umane ofertante pentru actori și limpezi pentru public, să investigheze aceste fișe de personaje pe verticala lor… și încă alte multe atitudini și alegeri estetice!” Lucian Sabados

Norm Foster este dramaturgul ale cărui piese s-au montat cel mai mult în Canada, în ultimii 20 de ani. În medie, textele sale au fost reprezentate anual de 150 de ori. Foster a devenit astfel, de departe, dramaturgul cu cel mai mare succes din istoria ţării sale.

S-a născut la Newmarket, Ontario, în 1949. A absolvit West Hill Collegiate Institute şi, apoi, a urmat secţia de Arte, Radio şi Televiziune, la Centennial College din Toronto şi Confederation College din Thunder Bay. După terminarea studiilor, a urmat o carieră de 25 de ani în radio, care avea să îl poarte la Kingston şi apoi la Fredericton, capitala regiunii New Brunswick. Aici şi-a făcut Foster debutul în teatru, în 1980.

Norm Foster, autor popular și prolific, este regele comediei canadiene. A scris peste 50 de piese, aşa că în fiecare seară undeva, în Canada, se joacă una dintre ele. Dar interesul pentru textele sale nu este doar unul local, ele sunt montate peste tot în lume.

Prima sa piesă, Sinners (Păcătoşii), a fost montată la Teatrul New Brunswick, de către Malcolm Black, care avea să regizeze şi următorul text al lui Foster, The Melville Boys (Băieţii din Melville). Acesta s-a jucat peste tot în Canada şi SUA, inclusiv pe Broadway, şi a devenit creaţia reprezentativă a lui Foster, care l-a impus în teatrul canadian. De atunci, el a ajuns autorul unei remarcabile serii: peste 55 de piese, printre care The Affections of May (Sentimentele lui May), textul cel mai des reprezentat în Canada.

Piesele lui Foster sunt recunoscute pentru umor, dar nu sunt lipsite nici de momente de gravitate. „Sunt mai mulţumit dacă reuşesc să scriu un text care să facă publicul şi să râdă, şi să simtă o uşoară strângere de inimă. E distractiv să scriu farse, dar textele care ating şi inima, nu doar simţul comic al publicului, îmi aduc cele mai mari satisfacţii.”

Norm Foster nu se limitează doar la cariera de dramaturg. Adesea, el apare pe scenă şi ca actor.

Întrebat care este tema generală a pieselor sale, Foster spune: „Cred că ele vorbesc despre oameni obişnuiţi, care încearcă să-şi trăiască viaţa. Nu încerc să-i dau lecţii publicului sau să-i transmit vreun mesaj profund, fiindcă nu cred că am pregătirea necesară pentru aşa ceva. Încerc doar să fac oamenii să se simtă puţin mai bine în lumea asta, ceea ce nu e deloc uşor”.  În 2016, a fost decorat, devenind Ofiţer al Ordinului Canadei.

„Unul dintre blestemele vieţii de dramaturg este că nu eşti niciodată mulţumit de produsul tău finit.” – Norm Foster.