Toate problemele personale, pe care le avem fiecare, le discutăm cu duhovnicul. Nu cu vecinul, nu cu vecina, nu cu mătușa, nu cu prietena.
Pentru că, ajungi într-o zi să spui: „M-a trișat! M-a trădat, m-a vândut!”. Dar nu este vina ei, este vina ta. Acestea sunt nimicuri omenești!
Tu, încrederea totală și inima întreagă trebuie să i le dai doar lui Dumnezeu. Stai și vorbește cu Maica Domnului la icoană și, dacă nu îți răspunde ea nimic, răspunsul îți vine singur în minte.
Tăcerea icoanei și a Maicii Domnului în fața ta, când te vaiți de greutăți, este de fapt răspunsul la problemele tale. Taci și te roagă!
Vi s-a întâmplat vreodată să întâlniți persoane care vă spun lucruri: „Măi, dar eu te știam pe tine o fată simplă, elegantă, cochetă, frumoasă. Ce ai pățit de ai luat-o pe latura asta aiurea cu biserica?”
Pentru că sunt și cazuri când unii chiar o iau aiurea cu biserica. Pentru că unii au crezut că biserica este o portiță de salvare și au uitat că trebuie să mai fie și umani. Dacă stai la biserică, nu ești remunerat pentru Sfânta Împărtășanie. Trebuie să muncești ca să trăiești! La biserică, vii două ore la Sfânta Liturghie, dar, în rest, trebuie să te ancorezi în realitateatea vieții, după îndemnul care spune așa: „Cereți și vi se va da, bateți și vi se va deschide, căutați și veți afla!„(Matei 7:7) Și „Înmulțirea Pâinilor” în pustie a fost o sigură dată, nu în fiecare zi.
În momentul în care ajungem la cunoașterea de sine, nu mai suntem orbi. Cu ce măsură dai, cu aceea primești. Trebuie să-L cunoaștem pe Dumnezeu așa cum trebuie, nu așa cum vrem!