Material prezentat de Fundația România Autentic
O familie de britanici a descoperit frumusețile ancestrale ale României și a decis să se stabilească în Maramureș, unde oamenii, tradițiile și viața păstrează filonul epocilor demult apuse.
În 1980, un mare specialist în istoria civilizaţiilor, savantul japonez Minoru Nambara, vizita Maramureşul și remarca faptul că acesta „este satul primordial”, scrie site-ul romania-redescoperita.ro.
Nu ştii precis de unde vine şi te copleşeşte până la urmă acest sentiment. Poate din toate, din port, din bisericuţele de lemn, din făptura omului. Este un complex de realităţi care converg în a simţi aici că te afli în satul primordial. Ţăranii Maramureşului nu vin de nicăieri. Ai sentimentul că au venit direct din Cer în Maramureş. În alte ţări simţi, ştii că oamenii au venit de undeva (japonezii, de pildă, au venit în insule în anul 300 d.H. – n.a.), aici nu ai acest sentiment. Aici, în Maramureş, este omul primordial în nobleţea sa princiară, nu primitivă, în frumuseţea sa de înaltă civilizaţie
Minoru Nambara
Un alt japonez, scriitorul, eseistul și fotograful Kosei Miya, s-a îndrăgostit de România încă din 1965, anul primei sale vizite aici, fiind fermecat în special de Maramureş, zona pe care o consideră public „centrul lumii”.
Aflat în nordul României, acolo „unde se agaţă harta în cui”, la graniţa cu Ucraina însă păstrând influenţe transilvane, Maramureşul rămâne un mister chiar şi pentru mulţi dintre români.
Poveștile de basm din această zonă pitorească par să fi convins o familie de britanici că România păstrează ceea ce multe ţări n-au mai putut conserva: taina ancestralităţii care dăinuie şi astăzi, potrivit romania-redescoperita.ro.
Trăind în Londra peste 25 de ani, lucrând încontinuu… plecând cu trenul la şase dimineaţa, nevăzându-mi copiii crescând, hrănindu-mă de parcă aş fi divorţat, îmi vedeam copiii doar la sfârşit de săptămână. Aveam propria companie de publicitate la Londra. Viaţa era minunată… dar simţeam că vreau mai mult de la viaţă. Împlineam 40 de ani. Oamenii îmi spuneau că trec prin criza vârstei mijlocii… Da, ştiu… Îmi era prea frică să stau în trenul ăla, în fiecare zi şi să fac acelaşi lucru până la pensionare
Dunken Ridgley
Britanicul a trecut pragul în lumea magică şi doreşte să realizeze primele căsuţe de hobbiţi din România după modelul celor din „Stăpânul inelelor“.
Primul lucru pe care îl vom face este să montăm poarta şi să punem un semn pe care să scrie: Bun venit la căsuţele din copaci transilvănene!
Dunken Ridgley
Maramureşul se redescoperă uşor: cu voinţa proprie şi prin bunăvoinţa oamenilor săi. Este un univers cu de toate: oameni surprinzători, meşteşuguri de demult cu învăţăcei contemporani, gustul pâinii făcute pe vatră, case noi şi dichisite, case vechi, departe de tumult, poveşti şi destine, armonia şi toleranţa dintre nou şi vechi.
Olimpia Diaconiuc