Originar din Asia sud-occidentală, smochinul rodeşte fructe albe, roșii, galbene, purpurii, verzi, maro și negre. Smochinul a fost printre primele plante cultivate, putând fi primul caz cunoscut din agricultură şi importantă sursă alimentară.
În Valea Iordanului au fost descoperiţi nouă smochini fosilizați, datați în jurul anilor nouă mii înainte de Christos. Smochinul este menţionat în Biblie: „Se pârguiesc florile în rodieri și roadele în smochini”. În cartea genezei, după căderea în păcat, Adam și Eva își acoperă goliciunea cu frunze de smochin.
În Roma antică, smochinul era considerat arbore sfânt, pentru că, în mitul fundației, Romulus și Remus au fost alăptați de lupoaică sub un smochin. Buddha a atins iluminarea sub copacul Bodhi, un bătrân smochin sfânt. Smochinul este arborele național al Indiei.
În mitologia greacă, zeul Apollo, însetat fiind, a trimis un corb să-i aducă apă de la râu într-o cupă. Văzând un smochin și simţindu-se ispitit de fructele sale, corbul se așeză în pom și așteptă coacerea fructelor. Știind că întârziase mult și că va fi pedepsit, corbul se gândi la o minciună: luă apă în cupă și prinse un șarpe de pe malul râului. Întors la Apollo, îi dădu apa și folosi şarpele ca scuză a întârzierii sale. Descoperind înşelătoria corbului, Apollo se-nfurie şi aruncă șarpele, corbul și cupa în cer, unde acestea se transformară în constelațiile Hidra, Corbul şi Cupa.
Unul dintre capitolele Coranului este numit după smochin, fructele fiindu-i menționate de nenumărate ori, căci profetul Mohamed le considera coborâte din paradis: „fructele paradisiace nu au sâmburi”.
Roxana Mera