Cea mai bună şi mai sănătoasă parte a laptelui este iaurtul rămas după procesul de extragere a untului, plin de bacterii lactice naturale care fermentează crema înainte de a fi smântânita și o face vâscoasă, uşor acidă.
Iaurtul cumpărat din comerţ se obţine prin adăugarea de bacterii lactice în lapte pasteurizat degresat sau în lapte praf degresat până când fermentarea atinge un nivel similar cu cel al iaurtului natural.
Cu gust şi arome similare iaurtului, laptele fermentat sau laptele acru au fost declarate artificiale la începutul anilor 1900, pentru a face diferenţa de zona tradițională, dar, treptat, au ajuns să se consume ca produse sănătoase ş chiar naturale.
Iaurtul gustos şi sănătos este perfect pentru diete şi necesar unei alimentaţii echilibrate, chiar dacă a luat naştere dintr-o eroare: lapte în burduf de piele uitat afară la căldură. Pare să aibă origine turcă, deşi grecii şi romanii aminteau despre iaurt în scrierile lor. Iaurtul se consuma şi la curtea lui Francisc I al Franţei, iar în India era un aliment de mare succes.
Faima iaurtului pare să fi fost adusă de microbiologul rus Ilia Ilici Mecinicov, cercetător la Institutul Pasteur, primul care a studiat iaurtul, pentru a descoperi secretul longevităţii populaţiei bulgare, mare consumatoare de iaurt. A izolat Lactobacillus bulgaricus, una dintre bacteriile responsabile de fermentarea laptelui şi a obţinut premiul Nobel.
Roxana Mera