Ultima formulă de conducere a Partidului Democrat Liberal a introdus funcţia de vicepreşedinte regional, propunând astfel – mereu cu un pas înaintea modificărilor constituţionale, nu-i aşa? – 8 zone geografice coordonate de un lider. Pentru regiunea Nord-Est a fost ales deputatul Ioan Bălan, cel care se prezintă, pe site-ul propriu, drept „singurul candidat ARD din ţară care şi-a câştigat colegiul”.
În realitate, un candidat ARD care a obtinut mai multe voturi decât contracandidatul de la USL, însă care n-a depăşit pragul de 50% din voturi pentru a se putea lăuda cu „închiderea colegiului”. Oricum, unul dintre învingătorii (puțini) ai PDL la ultimele alegeri parlamentare. Însă nu performanţa electorală îl defineşte pe Ioan Bălan ca politician, ales pentru prima dată în Legislativ în 2008, ci biografia, sensibil mai interesantă decât a unora dintre colegii săi. Generos om de afaceri sucevean, cu frică de Dumnezeu, dar şi de superiorul ierarhic, şeful PDL – Regiunea Moldova a reuşit să fenteze cu succes atenţia opiniei publice, cu excepţia notabilă a Paştelui 2009, atunci când, printr-o „iscusită” mişcare de PR, a decis să subvenţioneze aducerea Luminii sfinte de la Ierusalim la Suceava. În rest, e un clarvăzator al lumii afacerilor (a inceput un business imobiliar în anii ’90) şi un tip mai mult decât sociabil, recunoscând cu nonşalanţă că, într-adevăr, cunoaşte mulţi „tineri care, la un moment dat, au purtat eticheta de interlop”. Evident, îi cunoaşte, „atât cât poţi cunoaşte un om”, după cum singur admite.
S-a născut în 1967, însă – ocupat cu afacerile şi munca de partid (e în PD din ’94) – a promovat examenul de bacalaureat în 1995, la 28 de ani. Chiar şi aşa, ceea ce părea a fi un început academic anevoios s-a preschimbat într-o pasiune neobosită pentru cunoaştere. Tot în 1995, educaţia a devenit o prioritate, iar viitorul deputat Bălan s-a încris la cursurile Facultăţii de Drept, pe care le-a absolvit cu brio în anul de glorie 2000. Apoi, fără nicio pauză, poate tocmai pentru a nu-şi pierde înflăcărarea, a început să frecventeze Facultatea de Ştiinţe Politice, al cărei licenţiat a devenit în 2004. Au urmat, desigur, studiile masterale în drept european, cursurile de drept european al afacerilor, cursurile de pregătire psihopedagogică pentru profesori (iată, deci, şi valenţele de dascăl, nu doar de om de stat) şi, cum e şi firesc, cursul de drept european al societăţii comerciale. Toate la Universitatea “Petre Andrei” din Iaşi, locul care, conform CV-ului, i-a servit drept a doua casă între 1995 şi 2006.
În 2007, Ioan Bălan e ales – mai degraba proclamat – secretar general al PDL Suceava şi se vede nevoit să pună şcoala pe un plan secund pentru a putea sluji din plin interesului cetăţenesc. Apoi, tot în interesul cetățeanului, devine consilier judeţean şi, în cursul aceluiaşi an, se sacrifică şi candidează pentru un mandat de deputat. Câstigă şi, pentru că trebuia să fie repartizat într-o comisie parlamentară, devine membru al Comisiei pentru controlul SRI. Administrator de firmă imobiliară înfiinţată în zorii anilor ’90, licean până la aproape 30 de ani, etern student într-ale dreptului şi ştiinţelor politice, Ion Bălan, proaspăt politician anonim, ajunge, în 2008, coleg de comisie parlamentară (şi ce comisie!) cu Cezar Preda, Ion Stan, Verestoy Attila, Teodor Athanasiu, Cristian David, Daniel Savu şi Mihai Stănişoară. O alegere oarecum exotică a partidului, în condiţiile în care Comisia pentru controlul SRI (zisă şi – în glumă, desigur – Comisia SRI pentru controlul parlamentar) reuneşte demnitari cu vădite preocupari, dacă nu chiar interese, în sfera serviciilor de informaţii. La o primă analiză a profilului, deputatul Bălan părea oarecum în afara tabloului general: după 1989 a fost un capitalist devodat, iar activitatea sa antedecembrisă s-a limitat la calitatea de ghid BTT prin Bulgaria şi Ungaria, fără tangenţe cu Securitatea, pentru că – ne spune chiar demnitarul într-un interviu acordat Monitorului de Suceava în 2009 – era “prea tânăr ca să prezinte interes”.
Din 2009, când munca în Comisie devine mai puţin solicitantă, sau, altfel spus, când parlamentarul decide să-şi impună un ritm mai alert, Bălan îşi reia studiile, obţinând un certificat de absolvire al cursurilor postuniversitare de perfecţionare în specializarea Securitate naţională la Academia Naţională de Informaţii „Mihai Viteazu” – Colegiul Naţional de Informaţii. Nu-i e suficient şi, intelectual fidel principiului educaţiei continue, îşi finalizează teza de doctorat în 2011 (de data aceasta la Universitatea Dunărea de Jos din Galaţi, nu la “Petre Andrei” din Iaşi, cum ne-am fi aşteptat) şi parcurge, lejer, un curs de “diplomaţie şi securitate” la Institutul Diplomatic Roman.
În paralel cu lucrul în comisie şi formarea academică, Ioan Bălan îşi găseşte timpul necesar să fie şi deosebit de bogat. În consecinţă, recunoscător partidului care l-a pus pe harta politicii naţionale, achită, din resurse financiare proprii, transportul sfintei Lumini de la Ierusalim la Suceava, spre ameliorarea imaginii publice a presedintelui CJ, Gheorghe Flutur. Şi, cum niciun gest bun, creştinesc, nu rămâne nerăsplatit, buzunarul demnitarului Bălan devine, miraculos, un corn al abundenţei financiare. Căci doar printr-un miracol ar fi putut Ioan Bălan să achite “cea mai mare parte a costurilor de transport”, în valoare totală de 22.000 euro, când veniturile sale aferente anului 2008 se ridicau la 30.000 euro, iar un credit de 70.000 lei contractat in 2005 îi reducea considerabil, prin ratele lunare, soldul disponibil.
Cu siguranţă, de-a lungul timpului, ca om de afaceri am avut din punct de vedere fiscal şi momente de activitate la limita legii sau uşor peste limită, dar nu lucruri de care astăzi ar putea să-mi fie frică sau să mă gândesc că ar putea să mi se întoarcă din trecut”
Ioan Bălan
deputat PDL
pentru Monitorul de Suceava (2009)
Acelaşi interviu, publicat în urmă cu 5 ani, cuprinde şi o altă declaraţie interesantă a deputatului din Comisia pentru controlul SRI, referitoare la relaţia cu lumea interlopă. Uşor amuzat, Ioan Bălan admite că ştie „foarte mulţi tineri care în anumite momente din viaţa lor au purtat sintagma de interlop”, dar susţine că aceştia n-ar fi avut nicio influenţă asupra sa.
Ultima frază, prea repede depăşită la momentul publicării interviului, a creat premisele unor semne de întrebare cu privire la modul în care un om de afaceri controversat, precum Vasilică Puşcașu, de exemplu, reuşeste să obţină majoritatea contractelor pentru asfaltări din judeţul Suceava, acolo unde Ioan Bălan are un important cuvânt politic de spus. Ne referim, desigur, la acelaşi Vasilică Puşcaşu care a reuşit, într-un final, abia în 2012, să facă oficial tranziţia de la statutul de „controversat om de afaceri” la cel de „interlop arestat preventiv”, condamnat ulterior la 10 ani de închisoare cu executare pentru jafurile armate săvârşite în Austria, în „tinereţe”. Contactat de jurnalisti, deputatul a confirmat că îl cunoaşte pe Puşcaşu, Suceava fiind, totuşi, un oraş mic. A revenit apoi, subliniind că „îl cunoaşte, atât cât poţi cunoaşte un om”. Nu mai mult.
Jeni Stănciulescu