Cereală adusă de Cristofor Columb din America Centrală, porumbul este o sursă bogată de nutrienţi, printre care vitaminele B1, B5, C, E, acid folic, fibre, fosfor, magneziu şi mangan.
Porumbul se cultivă de cu şapte mii de ani înaintea erei noastre, când constituia hrană de bază a maiaşilor, aztecilor şi incaşilor. Legenda povesteşte că Zeul Soare a trimis grindina de aur pentru a hrăni oamenii, iar, la început, era numit „grâu indian”.
În secolul al şaisprezecelea, a început să fie cultivat de către italieni şi francezi, iar spaniolii şi portughezii l-au dus în Africa. La început, porumbul nu era prea popular, utilizându-se doar pentru mălai şi băuturi alcoolice, dar, în secolul al nouăsprezecelea, a început să fie cultivat masiv.
Porumbul ajută inima, reducând riscul apariţiei bolilor şi înlesneşte trecerea oxigenului în sânge. Persoanele care consumă zilnic acid folic reduc riscul de atac de cord cu zece procente, dietele bogate în acid folic fiind asociate cu un risc redus de cancer de colon.
Porumbul protejează împotriva artritei, iar introducerea porumbului în meniul zilnic micşorează riscul apariţiei bolilor de inimă şi a cancerului. Hidrocarburile energizează şi nu permit depunerea grăsimii, menţinând echilibrul colesterolului, iar magneziul întârzie îmbătrânirea organismului.
Porumbul scade nivelul colesterolului şi reduce apariţia cancerului de colon datorită fibrei, acţionează împotriva stresului şi asupra funcţionării sistemului nervos, a muşchilor, a inimii şi asupra producţiei de globule roşii. Porumbul este bun pentru îngrijirea pielii, stimularea sistemului nervos şi a digestiei.
Beta-carotenul creşte rezervele de hemoglobină, proteina care transportă oxigenul la celule şi ajută la prevenirea oboselii. Tiamina ajută în reacţiile enzimatice legate de producţia de energie, fiind foarte importantă pentru celulele creierului, funcţia cognitivă şi sinteza neuro-transmiţătorului esenţial memoriei.
Roxana Mera