Alegerile parlamentare se apropie, dar totul pluteşte încă în ceaţă. Nu ştim exact cu cine vom vota şi nici cum. Va fi aplicat sistemul uninominal majoritar dintr-un singur tur? Sau se va vota conform sistemului uninominal mixt? Alegerile din acest an au o miza mai mare ca oricând. Campania electorală a început deja de când s-a schimbat majoritatea parlamentară. Mulţi se întreabă la ce bun votul dacă el poate fi anulat, contestat, ignorant sau falsificat. Parlamentul este laboratorul de creaţie în domeniul electoral: acolo se fură şi se falsifică voturi curent. Am încercat să descâlcim aceste dileme cu Violeta Alexandru, de la Institutul de Politici Publice.
Un Parlament dezamăgitor, plin de incompetenţi
- Cu ce ne-am ales de pe urma noului sistem de vot?
Ne-am ales, într-o primă instanţă, cu un interes mai crescut al oamenilor faţă de votare, dar după aceea au fost dezamăgiţi cu toţii văzând şi ce rezultate produce acest sistem. În mod cert, au fost o serie de factori care au condus la deteriorarea imaginii Parlamentului dar, în opinia noastră, principala cauză pentru care s-a ajuns aici este proasta selecţia de oameni a partidelor.
- O să ajungem şi acolo. Aţi publicat zilele trecute o sinteză a activităţii parlamentare în perioada 2008-2012 în care faceţi o afirmaţie cumva paradoxală şi anume ca partidele ar fi un factor esenţial în slăbirea rolului parlamentului. De ce asta?
Ne menţinem această părere şi ea are legătură, cum spuneam, cu selecţia persoanelor pe care partidele le propun în competiţia electoral, pentru că votanţii trebuie să aleagă dintre aceştia. Oferta tuturor partidelor politice este foarte slabă şi continuă să se degradeze de la campanie la campanie. Practic, partidele ne sfidează şi ne spun “Oferta noastră este proastă, probabil că alternativa ar fi să nu participaţi deloc la vot, dar dacă vreţi să alegeţi, din oferta asta proastă trebuie să alegeţi.”
Moralitatea de faţadă
- Dar nu e ciudat că partidele nu spun totuşi public că “oferta e proastă” ba dimpotrivă, vor să dea impresia că cern cu atenţie listele, organizează filtre de moralitate prin care se strecoară totuşi rechinii partidului.
Vă referiţi la criteriile de selecţie ale PDL-ului?
- Da, de pildă.
Să le vedem şi rezultatul. În ceea ce ne priveşte, am criticat maniera în care aceste criterii au fost preluate din zona societăţii civile şi transplantate în zona politică pentru că ni s-a părut că această cernere în ochii publicului, în vitrină, sună mai degrabă a propagandă politică a PDL-ului. În mod normal, asemenea criterii sunt aplicate de societatea civilă, măcar discutate cu societatea civilă, or ce se întâmplă în acest moment este că sunt folosite pentru cosmetizarea imaginii PDL-ului sub pretextul că există pe undeva un grup de oameni care tranşează în carne vie şi nu lasă să treacă niciun fel de personaj corupt.
- E un fel de baroniadă ca a PSD-ului din 2003. Şi atunci era, la vedere, un fel de selectare a neghinei de grâu. Ceea ce nu s-a întâmplat, de fapt.
Există o selecţie la vedere, în vitrină şi alta făcută în culise. Ceva pentru publicul care gustă acest gen de spectacole dar adevărata selecţie are loc în culise.
- Credeţi că doamna Macovei a fost aleasă datorită reputaţiei de justiţiar?
Nu, eu cred că dânsa nu şi-a dat seama iniţial şi a plecat la drum cu toată buna credinţă. O cunoaştem pe doamna Macovei din anii 90, din perioada când era activistă în zona societăţii civile şi rămân cu senzaţia că e mânată de bune intenţii. Din păcate, amestecă lucrurile, sunt proceduri care ar trebui să rămână în atribuţiile societăţii civile pentru că au un impact mai puternic şi rezultatul e pe măsură. În zona politică, selecţiile de genul ăsta nu au legătură cu moralitatea şi sunt folosite doar pentru a drege imaginea şifonată a unui partid sub pretextul că se fac reforme interioare. Aşteptăm rezultatele însă însuşi procesul care are loc în interiorul partidului, nefiind deschis către public, fiind făcut cu obloanele trase, nu este suficient de credibil.
- Nu ar fi sinucigaş din partea partidelor să încredinţeze societăţii civile selecţia propriilor candidaţi?
Nu. Eu cred că tocmai este şansa lor să redobândească până la un punct credibilitatea pe care au pierdut-o şi o pierd în mod galopant.
- Dar candidaţii propuşi nu sunt rezultatul vieţii interne a partidului?
Ba sunt, dar tot partidele au şi misiunea de a moderniza societatea. A spune mereu, scuzându-le de fapt, că ele sunt oglinda societăţii şi nu mai e nimic de făcut mi se pare o strategie perdantă. Or fi ele oglinda societăţii, dar tot ele trebuie să modernizeze societatea şi trebuie să fie cu mult mai preocupate decât un om obişnuit să proună oameni peste standarde.
Politrucii cu bani se bat cu vedetele pentru un loc pe listă
- USL a propus nişte liste, ştim deja cam cine se află acolo. Amăgirile şi dezamăgirile provocate de aceste liste au stârnit deja multe comentarii. Care este părerea dumneavoastră?
Am sentimentul că ele nu vor rămâne cele finale şi că în aceste zile încă se mai discută în anumite zone candidaturile filialelor. Am văzut persoane nemulţumite de la Maramureş, dar şi oameni-cheie din activul de partid, în special din zona PNL-ului. Această listă ne arată unele lucruri. În primul rând, că actualele candidaturi sunt candidaturile unor oameni cu bani, oameni care îşi vor plăti campania, vor contribui financiar la derularea campaniei, iar campania începe să coste tot mai mult de la o rundă electorală la alta. Mai este şi un amestec între aceşti politruci cu bani, mă rog nici nu cred că fac parte din activul partidului, par să fie doar nişte oportunişti care au mai multe instrumente financiare cu care să contribuie la campania partidului decât simplii membri, şi tot felul de personaje din show-biz-ul românesc a căror prezenţă în spaţiul politic pe mine personal mă îngrijorează. Ce s-a întâmplat în ultimul parlament cu parlamentarii care nu au avut decât atuul de notorietate dar nimic în spatele lor pare să se multiplice de astă dată, exact de la partide cum este PNL-ul, de la care te-ai aştepta cel mai puţin s-o facă sau de la care ai avea pretenţia să fie preocupat mai mult de competenţa candidaţilor propuşi pe liste.
- Există perspectiva ca numărul parlamentarilor să crească…
Da, unele calcule asta arată.
- …ceea ce înseamnă că şi perspectiva de a avea mai multe figuri de genul ăsta creşte.
Da, se multiplică exponenţial. Cred că partidele sunt conştiente de acest pericol, dar nu par preocupate să crească nivelul şi calitatea actului deliberativ, ci par interesate, pe termen scurt, să acapareze cât mai multe mandate.
Portret-robot al parlamentarilor în mandatul 2008-2012
- Spuneţi că, în mare măsură, aceste disfuncţii au fost produse de modul în care au fost selectaţi parlamentarii. Care ar fi portretul-robot al parlamentarilor în mandatul 2008-2012?
Sunt tot mai prost pregătiţi. Am făcut o analiză în primele luni de după învestitură şi am constatat că numărul celor cu studii medii este mai mare decât al tuturor parlamentelor dinainte. Numărul celor cu studii universitare şi postuniversitare a scăzut mult.
- Iar studiile şi diplomele lor sunt, până una-alta, contestate.
Trebuie să ştiţi că, pe lângă parlamentarii fără studii sau cu studii dubioase, întâlnim şi parlamentarul arogant, parlamentarul căruia nu-i mai e jenă şi frică de nimic. Vi-i mai amintiţi pe cei care au votat dublu sub ochii şi camerele jurnaliştilor şi nu dădeau semne că le este jenă de ceea ce fac. Am reuşit să obţinem un rezultat, puteţi spune simbolic, adică sancţionarea celor care până la urmă au fost recunoscuţi că au fraudat rezultatul votului din acele zile cu interdicţia prezenţei în plen pe durata unei zile. Puţin, desigur, dar e o recunoaştere oficială a acestor practici pe care ne aşteptăm să le vedem oriunde altundeva pe stradă, dar nu în parlament.
- Ce ne facem cu politicienii care au schimbat nenumărate partide până să ajungă de partea celor puternici?
Da, turiştii, păsările migratoare ale parlamentului. Este un fenomen care nu ar exista dacă liderii partidelor nu l-ar fi încurajat prin bucuria cu care unii îi primesc pe turiştii politician vreme ce alţii îi hulesc, dar dacă s-ar întoarce înapoi în partid, i-ar primi cu braţele deschise. Fără acest sprijin explicit, puţini ar îndrăzni să facă aceste gesturi, poate doar în situaţii extreme, pentru că nu putem exclude incompatibilităţile politice şi demisiile de conştiinţă. Adevărul e că fenomenul există pentru că şefii partidelor n-au nicio problemă cu el, în pofida declaraţiilor publice.
- Înţeleg că au fost 94 de parlamentari-migratori.
Da, cifra s-a dublat faţă de mandatul trecut. În problema migraţiei, există o ipocrizie la nivelul vârfuilui clasei politice pe care o vedem clar acum, faţă de mandatele trecute.
Capitalismul de partid e la putere
- Nu e şi miza mai mare acum? În vară am asistat la nişte lupte politice care ne-au amintit de anii 90.
E-adevărat, mizele s-au schimbat, este adevărat şi că foamea pentru resursele publice, adică bani, inclusiv fondurile europene (că şi ele sunt publice) şi pentru putere, este mai mare ca oricând. Restul economiei abia îşi mai trage sufletul de la o zi la alta aşa că accesul la banii publici rămâne în continuare o miză pe viaţă şi pe moarte. Dacă studiem biografia parlamentarului descoperim că n-a făcut mare lucru înainte de a intra în legislative. Iar aşa-zişii afacerişti sunt personaje care au făcut aşa-zise afaceri, au consumat, de fapt, fonduri publici şi s-au obişnuit să se agaţe de stat şi să primească informaţii confidenţiale de la stat ca să-şi poată face mici găinării şi să trăiască în lux…
- Un fel de capitalism de partid.
Exact, au fost împinşi în faţă, dar întreaga lor viaţă financiară e legată de accesul la resursele publice. Puţini sunt afacerişti în sensul occidental al cuvântului, businessmen-i, restul, marea majoritate sunt oameni care au făcut mici afaceri cu statul pe plan local, pe plan judeţean…
- Nu e un cerc vicios în care se învârt partidele: dacă ar fi să-i înlăture pe afaceriştii dubioşi, nu ar mai avea cum câştiga alegerile şi, implicit, puterea?
În mod cert, are legătură cu nevoia tot mai crescută de a băga bani în buzunar şi de a aduce bani la partid, nu doar în campanile, ci şi între campanii, pentru că în România campania este permanentă, nu are nicio legătură cu perioada oficială de campanie prevăzută de lege. Cred, însă, oricum, că partidele greşesc pentru că se îndatorează faţă de anumite cercuri de afaceri, greşesc pentru că nu găsesc alte soluţii de finanţare, dacă vreţi după model american, fund-raising din comunităţi şi prin contribuţia efectivă a alegătorului simplu în bugetul partidului…
- Legea prevede asta…
Da, dar nu avem o deschidere a partidelor către contribuţia oamenilor. Partidele se îndatorează unei liste scurte de oameni de afaceri care ulterior îşi pun toţi oamenii în diferite funcţii-cheie. Îmi povestea cineva cum s-a căpuşat Autoritatea Naţională pentru Reglementarea în Achiziţiile Publice de către oamenii care au finanţat electoral înainte şi care şi-au trimis reprezentanţii în diferite birouri de-acolo, să fie la butoane când au nevoie de ei.
- Mişcările tectonice la nivelul clasei politice nu pot avea ca explicaţie şi faptul că politicienii se tem că afaceriştii, asfaltatori, dezvoltatori, ce-or fi ei, vor migra, cu tot cu bani, pentru a susţine alt grup politic?
Această realitate există. Oamenii care-şi dau seama că propria afacere depinde de decizia unuia sau altuia dintre cei aflaţi la putere finanţează toate partidele politice cu potenţial să ajungă la putere. Acest comportament a devenit atât de evident încât nu-şi mai face nimeni vreun calcul legat de o anumită formaţiune politică sau de anumiţi candidaţi. Foamea de contracte cu statul este aşa de mare încât sunt dispuşi să plătească pe oricine are cea mai mică şansă să ajungă într-o poziţie cheie. Asta una la mână. În al doilea rând, obiceiul de a-ţi plasa oamenii în administraţia publică s-a generaliza. Este un alt mod în care grupurile de interese de afaceri au confiscat decizia publică prin plasarea oamenilor lor alături de structurile de decizie pe care oricum le-au plătit.
Puşcăriabilii se pregătesc pentru o nouă imunitate
- Am vorbit despre slaba pregătire a parlamentarilor şi despre turismul politic. Sunt tot mai multe cazuri în care turismul lor se termină la Direcţia Anticorupţie.
Eu nu mi-am dat seama de magnitudinea fenomenului până nu am fost rugaţi de o fundaţie din Bulgaria să facem un studiu comparat şi când am răspuns la una dintre întrebări care era legată de prestaţia aleşilor am văzut că eram singura care aveam o listă interminabilă de personaje cu un picior în puşcărie sau la parchet. Toţi aceşti oameni sunt puşi de partide în parlament. Despre ei s-a ştiut la momentul alegerilor trecute, niciunul nu a gafat pe parcurs, mai toţi vin din urmă cu probleme şi totuşi cineva din conducerea paritdului a fost de acord să-i pună pe lista de oferte electorale.
- Sunt cei plasaţi, cum spuneaţi, în diverse locuri sau circumstanţe convenabile partidului?
Sunt folosiţi după cum şi ei au folosit partidul. Dacă te uiţi acum la televizor şi eşti evazionist, un individ certat cu legea, ai probleme de felul ăsta, locul pe care-l vezi ca fiind ideal pentru a te proteja în faţa eventualelor condamnări sau unei eventuale neconfortabile pentru tine în raport cu justiţia este fix parlamentul. Deci s-au folosit şi partidul de ei şi ei de partid şi avem un număr suficient de mare de parlamentari cu procese în diferite stadii.
- Nu stârnește confuzii şi justiţia, atunci când marile scandaluri se scurg pe căi neştiute pe prima pagină a ziarelor, deși nu au trecut de faza cercetărilor penale? Multe dosare nici nu mai ajung în instanțe și par mai degrabă niște polițe politice.
Institutul pentru Politici Publice este un susţinător al accesului la informaţii, dar aveţi dreptate că în acest caz este absolut deplasat ca, până să se pronunţe instanţa, să circule prin presă documente din dosar, ca un element de şantaj sau de discreditare faţă de unii politicieni. Justiţia trebuie lăsată să-şi facă treaba în linişte, fără perturbări date de expunerea mediatică excesivă, fără comentarii în cascadă de diverse feluri, pentru că aşa se întâmplă în aceste situaţii, subiectul ia o dimensiune atât de mare încât e puţin probabil să nu aibă vreun efect asupra celor din completele de judecată.
- Poate că și în justiție, ca și în politică, este cineva în față care selecționează de ochii lumii niște magistrați meritorii iar în culise se alege cine trebuie.
Da, suntem obișnuiți să facem telejustiție. Presa, chiar dacă a trecut prin atâtea schimbări în acest ani, își păstrează într-adevăr această forță de a determina niște schimbări în societate prin simplul fapt că un subiect este hipermediatizat, chiar distorsionat. În mod cert și în mod justiției sunt multe personaje apropiate de mediul politic și atunci fie că sunt ei înșiși parte din partide, fie sunt apropiați de unele zone de interese politice au făcut greșeala de a intra în această spirală și consecințele se văd. Eu nu condamn neapărat jurnaliștii care preiau aceste informații livrate lor interesat, desigur. Au fost, însă, discuții în legătură cu conduita presei care ar trebui să-și înțeleagă rolul de a nu contribui la degradarea credibilității justiției, chiar dacă poate condamnă persoanele din interiorul sistemului judiciar care permit aceste jocuri.
- Pentru că vorbeam despre puterea votului şi despre modul în care se folosesc politicienii de ea, eu nu ştiu la ora asta în ce stadiu suntem cu sistemul de vot. În martie s-a stabilit că vom vota uninominal majoritar, apoi Curtea Constituţională a anulat acest vot, Deci, până la urmă, vom avea un mod de votare majoritar mixt sau vom vota tot conform Legii 35 din 2008?
Eu nu cred că se vor schimba lucrurile, adică se va aplica Legea 35. Ceea ce înseamnă că, din nou, vom avea situaţii nefericite, oamenii vor vota într-un fel şi rezultatul va fi altul, mă refer la situaţia în care cineva de pe un loc codaş ajunge în parlament în detrimentul unuia care a fost pe primul loc al opţiunii electorale. Nu cred că vor mai exista schimbări sub acest aspect, iar acesta este un eşec al întregii clase politice…
- Nu şi al societăţii civile?
Cred că avem şi noi o vină. Adevărul este că, cel puţin în primii ani ai acestui mandat, am insistat pe lângă PDL, de pildă, care era partidul principal de la guvernare să deschidă o asemenea discuţie în timp util să putem dezbate tema…
- Au deschis-o şi au închis-o…
Da, au deschis-o şi au lăsat-o aşa.
- Dar nu ei sunt cei care au sesizat după aceea Curtea Constituţională că exact ideea lor este anticonstituţională?
Da, este paradoxal, asta-ţi arată că nu au niciun fel de viziune, ci doar anumite calcule de moment pe care atunci când le-a convenit le-au susținut într-un fel, apoi când nu le-a mai convenit, le-au susținut pe dos.
- Și ce ne facem cu politicienii ăștia dacă pe ei îi doare numai ce li se întâmplă lor?
Asta este problema pe care o sesizează și omul simplu. Îi doare numai ce li se întâmplă lor imediat, pe un orizont public. Am criticat public PDL la vremea respectivă și am spus că așa ceva e inadmisibil ca funcție de calculele politice imediate să-și schimbe opinia radical. Din păcate și la acel moment, ca și acum în campanie când am criticat conduita unora dintre candidați, ni s-a spus că nu înțelegem pragmatismul din politică. Eu cred că-l înțelegem foarte bine însă în mod cert cred să se acutizează distanța dintre mediul politic și societatea românească și ambele părți se uită stupefiate de distanța care se lărgește dintre noi și încercăm să mimăm un teatru al dialogului când de fapt avem valori și vizuni diferite despre cum trebuie să se schimbe lucrurile.
- Care este minimul de bagaj legislativ care ar trebui schimbat?
În privinţa migraţiei politice, problema este la nivel constituţional. Modificările trebuie făcute în Constituţie, ceea ce complică lucrurile. Ne-am uitat cu atenţie, fenomenul migraţiei are legătură cu textul constituţional. Repet: adevărata rezolvare este la vârful partidelor politice. Dacă ele nu cooperează la stoparea acestui fenomen, adică să nu-i mai primească pe cei care pleacă, orice prevedere legislativă, cum s-a dovedit în multe alte domenii în România, e frumoasă, sublimă, dar nu-şi produce efectele. Cred, mai degrabă, într-un acord politic între şefii partidelor de a nu mai tolera şi chiar încuraja acest fenomen indiferent de situaţia-limită politică în care sunt într-un anumit moment.
- Credeţi că partidele aşa cum arată acum ar face această modificare? Nu ar fi şi asta o formă de sinucidere?
Sinucigaş sau nu, oricum, mai toate se îndreaptă spre un prag critic de suport electoral şi se va vedea, cred, la alegerile din iarna aceasta. Cred că sinuciderea asta poate să vină din inerţia şi din faptul că nu iau anumite decizii care aparent le sunt defavorabile, dar în realitate contribuie la asanarea, la curăţirea partidului de anumiţi indivizi care în realitate nu le trebuie. Le sunt indispensabili financiar, deocamdată, dar le aduc deservicii pe care or să simtă în viitorul apropiat. Le convine sau nu, vor fi în faţa unor situaţii limită în care vor trebui să ia anumite decizii.
- Ne aşteptăm tot la un parlament care să semene cu cel care a fost între 2008-2012. Asta e concluzia…
Ne aşteptăm la un parlament mult mai slab. Şi nu mă refer doar la nivelul pregătirii, noi nu avenm specializări sectoriale. Nu avem specializări de nişă, doar avocaţi şi notari. Cred că viitorul parlamentul va fi şi mai slab. Va continua practica legiferării prin executiv, adică tot ce va trimite guvernul va fi supus parlamentul. Proporţia, de 74%, este covârşitoare în favoarea propunerilor legislative ale guvernului. Este o situaţie de care sunt vinovaţi în exclusivitate liderili partidului. Aceştia trimit în parlament nişte oameni slab pregătiţi care depun armele în faţa guvernului. Şi din ce în ce mai mulţi sunt şi şantajabili.
Sorin Ion