- Sorin Roşca Stănescu
Nu se mai da după gard. Cum, atât de înţelept, se exprimă românul. Acum, Victor Ponta îşi exprimă intenţia, în fiecare localitate în care se desfăşoară campania pentru europarlamentare, că va cadida pentru funcţia de preşedinte al României. Cum, de altfel, a vrut să facă de la bun început. Dar nu prea ştia cum să încalce atât de brutal înţelegerea cu liberalii. Soluţia a venit din Constituţie. Sabotarea proiectului constituţional îi netezeşte drumul către afirmarea ambiţiei sale. În rest, s-au mai putut aduna câteva pretexte. Până când PNL şi-a pierdut de tot răbdarea. Şi a plecat. De acolo unde nu mai era lăsat să stea. Acum ştim. Victor Ponta este ferm hotărât să candideze. Şi PSD să îl susţină. Singura întrebare care rămâne este dacă va putea. Eu continui să cred că nu.
„Victor Ponta nu va candida la prezidenţiale”. Aşa am afirmat cu mai multe luni în urmă. Şi am dezvoltat această temă într-o analiză. Care probabil se va dovedi corectă. Sunt destul de mulţi cei care spun – aceştia sunt în general adepţii dreptei – că Victor Ponta va candida, dar nu va reuşi. Motivele invocate sunt diverse. Eu însă fac o altă afirmaţie. Deşi vrea să candideze, Victor Ponta nu va mai candidă. Surpriză va veni în ultimul moment.
Dar până când va veni această surpriză, să încercăm să intuim natura ei. Eu unul nu mă număr printre partizanii dosariadelor. Şi în nici un caz printre adepţii rezolvării unor diferende politice pe seama eliminării, prin intermediul procurorilor, a unor adversari ori a unor obstacole. Dar există asemenea adepţii. Şi sunt puternici. În frunte cu actualul preşedinte. Cu Traian Băsescu. După ce a terfelit zece ani de zile munca unor procurori, de ce ar renunţa să facă acest lucru în al doisprezecelea ceas? De ce ar rezista tentaţiei de a-l pune, cu ajutorul acestora, pe Victor Ponta la zid? Dresandu-i un dosar penal greu. Care să îi permită, în urma unui rechizitoriu sumar, să-l scoată de la guvernare. Desigur, forţând, din nou, literă şi spiritul Constituţiei. Terenul e pregătit. Nu întâmplător Traian Băsescu repeta apăsat şi insistent că Victor Ponta este un prim-ministru „extrem de corupt”. Dar să îl lăsăm pe Traian Băsescu în pace. Să încercăm, în această analiză, chiar să îl ignorăm. Să nu-l scoatem pe Victor Ponta, nici măcar teoretic, din postura de candidat prezidenţial invocând fapte penale sau înscenări penale.
Voi utiliza un alt set de argumente. Cele legate de inconsistenta actului de guvernare. Un PR bine pus la punct, cum este cel al premierul Victor Ponta, este un fel de uriaş balon de săpun. Pe măsură ce imaginea se umfla, premierul este din ce în ce mai tentat să lucreze pentru a o escalada. Şi, pe măsură ce face acest lucru, îşi neglijează din ce în ce mai mult obiectivele guvernării. În România se teleguverneaza. Până şi şedinţele de Guvern sunt, în cea mai mare parte, simple pretexte pentru transmisii live. Niciodată până acum nu a existat atât de mult ambalaj pentru o marfă atât de subţire.
Dacă, dincolo de excepţionale rezultate în plan propagandistic, analizăm punct cu punct angajamentele electorale, obiectivele enunţate de Guvernul Ponta, angajamentele punctuale ale acestuia, dacă luăm şi trecem prin sită discernământului public promisiune cu promisiune, vedem că, după ce se scurge apa tulbure, nu mai rămâne aproape nimic. Nu trebuie să existe persoane, cum sunt eu şi alţii, care să atragă atenţia asupra acestui fapt. Deocamdată eu şi ceilalţi ne numărăm printre primii observatori. Ce se va întâmpla însă când cetăţeanul însuşi va observa acest lucru? Care vor fi efectele? Cu ce repeziciune cade Ponta? Şi cum?
O bulă, că orice bulă, când se sparge, se sparge într-o fracţiune de secundă. Iar efectul se propagă cu o uluitoare repeziciune. Să ne amintim de cel mai elocvent caz petrecut relativ recent la nivel mondial. Bula afacerilor imobiliare. Bula derivativelor. Când, în 2008, s-a spart în Statele Unite, bulă a plesnit întreaga planetă. Viteza a fost atât de mare, încât i-a păcălit pe mulţi analişti economici şi pe mulţi politicieni. Care şi-au imaginat că tsunami nu va atinge anumite reguiuni sau anumite ţări. Dar bula era prea mare pentru că efectele exploziei sau imploziei, cum vreţi, să nu lovească un spaţiu extrem de larg. Exact la fel va fi şi efectul bulei PR a Guvernului Ponta. Se va forma o masă critică şi un punct critic într-un moment dat, când, instantaneu, cetăţenii României vor înţelege cât de mult au fost păcăliţi. Şi cum. Şi de către cine.
Prăbuşirea va fi aproape instantanee. Şi înspăimântătoare pentru PSD. Care va suferi efectele spargerii bulei PR pe termen lung şi foarte lung. Prognoza mea este că se va întâmpla cândva în această toamnă. Nu mai poate dura mult. Din simplul motiv că bula PR şi-a atins limitele. Pur şi simplu Victor Ponta şi specialiştii săi în imagine nu mai au ce inventa. Resursele de magie nu mai permit Guvernului Ponta să se prefacă că introduce ceva în buzunarul romanului.
În fața efectului devastator al spargerii bulei PR, PSD va trebui să se replieze rapid. Este un partid experimentat. Cu oameni inteligenţi. Cu infrastructura. Care a riscat în mod conştient. Crezând că îşi cumpără timp. Şi împinge spargerea bulei după prezidenţiale. Când, pentru cetăţeni, va fi prea târziu. Când oamenii nu vor mai avea mult timp cum sancţiona guvernarea. Aşa că liderii PSD vor avea de ales. Să moară de gât cu Victor Ponta sau, pur şi simplu, să-şi schimbe opţiunea. Să se replieze în mod inteligent.
Cândva în această toamnă va veni acest moment. Când Victor Ponta, după ce a urcat în sondaje reale sau falsificate într-o manieră nemaivăzută în orice parte a lumii civilizate, se va prăbuşi. În acel al unsprezecelea ceas, va deveni evident că el nu mai poate candida cu vreo şansă de succes la alegerile prezidenţiale. Pur şi simplu candidatura sa ar aduce grave prejudicii stangii în general şi PSD în special. Ce va putea face, în aceste condiţii, PSD? Fie va caută o soluţie disperată, dar, cred eu, imposibilă de reasociere cu PNL ori chiar cu PDL ori, de ce nu, cu partidul lui Băsescu, fie va caută o soluţie soft, care nu poate fi alta decât desemnarea unui alt candidat. Care poate fi un iepure onorabil, o personalitate proeminenta din afară partidului, însă şi mai precis din afară partidelor, al cărui eşec să nu afecteze încă o dată PSD, fie va desemna, riscând enorm, o altă personalitate, dar din rândurile sale.
În ambele aceste variante, Victor Ponta este marele pierzant al acestui an. Mă prind la un pariu cu oricine vrea să-l facă. Mai puţin cu adepţii soluţiei penale.