- Andi Topală
Nu cred că mai are cineva vreo îndoială că acciza la carburanți este o armă electorală, mascată de componenta socială a discursului prezidențial. Singurii care înghit pe nemestecate gogoașa lui Traian Băsescu sunt românii simpli, alegătorii cu un nivel mediu al educației, care nu au nici o fărâmă de cultură politică și care trăiesc cu grija zilei de mâine, intrând în depresie la auzul cuvântului „scumpire”. Din fericire, nu sunt mai mult de 350.000, judecând după numărul de semnături adunate de PMP, la ordinul președintelui. Țării.
Așadar, mai nou, mărul discordiei dintre palate este acciza la carburanți. Nu folosesc întâmplător expresia, pentru că mărul este fructul PMP, pardon, sigla. Partid pe care Băsescu vrea să-l crească și pentru care militează, firește neoficial, pentru că ar încălca Constituția. De aceea duce acest război fals privind acciza împovărătoare.
Singurul lucru de care îmi pare rău este că cei mai mulți români uită de ce o duc greu, de unde li se trage. Uită că TVA a crescut de la 19 la 24 la sută, în vremea Guvernului Boc, iar prețul carburanților a ajuns la acest nivel tot în timpul lui Boc cel mic. Uită că, în timpul PDL, au fost tăiate salariile și pensile. Uită că Traian Băsescu nu a comentat, nici în scris, nici oral, aceste majorări. Ba, din contră, le-a susținut.
Sper, totuși, ca, în ceasul al doisprezecelea, românii să fi învățat ceva din discursurile prezidențiale, să fi învățat că lacrimile președintelui sunt aceleași de crocodil de la momentul „dragă Stolo”. Sper să fi rămas același număr de români care l-au demis pe președinte, poate chiar să fi crescut, respectiv acei români care nu mai cred în demagogia unui președinte neserios ce a promis că-și dă demisia în 5 minute, deși au trecut 2.603.520 de minute.