Avocatul Gheorghe Piperea este de părere că dosarul UNIFARM nu se oprește la directorul Adrian Ionel și argumentează într-o postare pe pagina de Facebook această considerație.
Unifarm este o intreprindere publica, de unde concluzia ca i se aplica dispozitiile OUG nr.109/2011 privind guvernanta corporativa.
Principalele doua castiguri ale guvernantei corporative sunt: (i) separa managementul de actionari si de consiliul de administratie/de supraveghere; membrii consiliului de administratie nu pot fi manageri/directori ai intreprinderii publice; aceeasi solutie este aplicabila si in legatura cu reprezentantul in AGA al autoritatii tutelare; (ii) supune managementul unui continuu proces de control si supraveghere, in interesul actionarilor.
In cazul intreprinderilor publice, numirea managementului parcurge un lant decizional, care incepe cu autoritatea tutelara (in cazul Unifarm, vorbim de MS). Aceasta autoritate desemneaza un reprezentant in adunarea generala a actionarilor, care stabileste criterii de evaluare si conditii de selectie si negociaza cu candidatii selectati un contract de administrare. Decizia de numire apartine autoritatii tutelare. Consiliul de administratie astfel desemnat negociaza si, ulterior, semneaza, un contract de management cu directorii selectati. Atat modelul contractului de administrare, cat si modelul contractului de management, sunt aprobate in prealabil de autoritatea tutelara. In plus, inainte de negocierea celor doua tipuri de contracte, se elaboreaza de toti cei interesati un plan de plan de administrare/management. Remuneratia este plafonata.
Asadar, autoritatea tutelara este, in procesul numirii directorilor, peste tot.
In cazul Unifarm, la inceputul acestui lant decizional s-a intamplat un scurt-circuit, pe care l-am explicat in postarea anterioara: un subsecretar de stat, si nu un secretar de stat “plin”, a semnat decizia de numire a consiliului de administratie – ceea ce este ilegal din perspectiva legii de organizare a guvernului si a hotaririi de organizare a MS.
Ulterior numirii, autoritatea tutelara, fie direct, fie prin intermediul reprezentantului sau in AG, exercita controlul si supravegherea continue asupra consiliului de adminstratie, care exercita, la randul sau, controlul si supravegherea asupra managementului. Atat legal, cat si deontologic, entitatile sau persoanele care au atributii de control si supraveghere ale managementului intreprinderilor publice raspund, alaturi de managerii culpabili, pentru culpa in supraveghere (culpa in vigilando).
Asadar, autoritatea tutelara este, si in acest domeniu, peste tot.
In cazul Unifarm, raspunderea pentru modul in care s-au exercitat controlul si supravegherea directorului incumba celor care au reprezentat, din 2012 pana in prezent, autoritatea tutelara (MS si persoanele care au condus MS).
In privinta anului 2020, autoritatea tutelara a continuat sa poarte aceasta raspundere, insa evenimentele si instrumentele legislative aparute din nevoia de a combate pandemia au introdus in “colectivitatea” celor responsabili si alte institutii si persoane.
Guvernul, inclusiv premierul, Ministerul Sanatatii, inclusiv ministrul si (sub)secretarii sai de stat, precum si Comitetul National pentru Situatii de Urgenta, inclusiv presedintii si vice-presedintii sai, au avut cel putin trei “sanse” de a descoperi si sanctiona faptele de care este, in prezent, acuzat directorul Unifarm.
Va rog sa analizati, mai jos, cele trei sanse de prevenire si sanctionare a presupuselor acte de coruptie si de conflicte de interese de la Unifarm:
1. Ordonanța de urgență nr. 11/2020 privind stocurile de urgență medicală, precum și unele măsuri aferente instituirii carantinei, in vigoare de la 11 februarie 2020, prevede, la art. 1, ca stocurile de urgență medicală se constituie ca rezerve materiale, destinate acțiunilor pentru protecția populației în situații de urgență generate de tipul de risc epidemii […]. Constituirea și gestionarea acestor stocuri se asigură de către DSU, prin IGSU. Produsele aflate in aceste stocuri de urgență medicală fac parte din domeniul privat al statului și se administrează de către IGSU.
Conform art. 5 alin.1, IGSU stabileste necesitățile, valoarea estimată pentru fiecare produs în parte, specificațiile tehnice și specialiștii care vor acorda suport tehnic pe toată perioada de organizare și derulare a procedurilor de atribuire, precum și persoanele care vor face parte din comisiile de evaluare.
Conform art. 6 alin.1, produsele pot fi scoase din stocurile de urgență medicală sau date în folosință gratuită, printre altele, în situația instituirii stării de urgență pentru sănătatea publică la nivel international; conform alin.3, produsele consumabile din stocurile de urgență medicală se transferă fără plată […] către autoritățile și instituțiile publice implicate în acțiunile de prevenire și răspuns sau afectate de tipul de risc, indiferent de autoritatea publică centrală sau locală căreia i se subordonează.
Este Unifarm o institutie implicata in combaterea pandemiei? I s-a alocat Unifarm mai mult de jumatate de miliard euro pentru a se aproviziona cu echipamente sanitare si alte resurse materiale necesare combaterii pandemiei? Este Unifarm, din feburarie 2020 pana in prezent, la ordinele IGSU? Administreaza IGSU stocurile de urgenta, inclusive cele constituite la Unifarm? Avea IGSU atributii de control si supraveghere a directorului Unifarm, in perioada in care se presupune ca acesta a savarsit ilegalitati?
Intrebarile sunt, evident, retorice.
2. Decretul nr. 195/2020 privind instituirea starii de urgenta dispune, la art. 5: “Coordonarea integrată a măsurilor de răspuns cu caracter medical și de protecție civilă la situația de urgență generată de COVID-19 se realizează de către MAI, prin DSU, în colaborare cu MS […]”.
Unifarm, in calitate de entitate implicata in efortul de combatere a pandemiei, este in coordonarea integrata a DSU (care actioneaza, asa cum rezulta din OUG nr.11/2020, prin IGSU). Or, aceasta coordonare implica, in mod evident, controlul si supravegherea managementului Unifarm, atributiile MS de autoritate tutelara fiind, practic, suspendate pe perioada starii de urgenta si a starii de alerta.
3. Potrivit art. 8-1 OUG nr.21/2004, CNSU este condus nemijlocit de premier, in calitate de presedinte. Unul dintre vice – presedinti este seful IGSU. Printre altele, CNSU are si atributia de a conduce efortul de combatere a efectelor pandemiei. Acestea atributii si aceasta componenta a conducerii CNSU se regasesc si in Legea nr.55/2020 privind starea de alerta.
Nu discut aici despre raspunderea juridica a celor implicati – exista institutii ale statului pentru asta si exista prezumtia de nevinovatie.
Insa discut despre raspunderea politica a celor trei conducatori de autoritati politico-birocratice implicate in controlul si supravegherea Unifarm. Aceasta raspundere este ca un elefant in sufragerie – nu poate fi ignorata decat de cei care vor sa o ignore. Or, raspunderea politica se antreneaza prin demisie/demitere.
Ca o concluzie, flerul, niste indicii (cineva important din cadrul autoritatii pandemice cerea, prin aprilie, ca achizitiile care se fac in vederea combaterii mandemiei sa nu fie cercetate de DNA) si niste ciudatenii (ministrul Costache a demisionat fix in “buza” pandemiei) ma fac sa cred ca dosarul nu se opreste la pionul din fruntea Unifarm.