- Andi Topală
Dincolo de interpretările juridice, politice, sociale, legale, administrative, statutare, dincolo de cvasisubiectivismul meu afișat, în ciuda aparențelor ce transpar din acest editorial, sentința de astăzi, definitivă, trebuie să-l oblige moral pe președintele PSD să renunțe la funcție, pentru că, în definitiv, chiar și cu suspendarea executării pedepsei, Liviu Dragnea este vinovat. Definitiv. Asta dacă vrea să arate că partidul său se supune legilor și moralei, arătând alegătorilor că PSD ține la asanarea societății.
Din punctul meu de vedere, de cetățean profan, la urma urmei, este vinovat, pentru că sentința, chiar dacă s-ar fi dispus suspendarea executării pedepsei măcar și pentru o oră, reprezintă vinovăția liderului PSD. Suspendarea, vulgar vorbind, înseamnă, până la urmă, o pseudoclemență, pe principiul „ești vinovat, dar te iert de executarea pedepsei… și-ți mai dau și un termen de încercare”.
În concluzie, Liviu Dragnea este vinovat de ceea ce a fost acuzat că a făcut. Adică a încălcat legea. Adică este infractor. Deci PSD este condus de un infractor. Prin urmare, imaginea PSD este compromisă în clipa asta, dacă va continua să fie condus de Dragnea.
DAR, și am un mare DAR – obiectiv vorbind, pentru mine, ceea ce se întâmplă reprezintă absurdul independenței statului de drept, atâta vreme cât Traian Băsescu s-a dovedit mai vinovat (moral, pentru că juridic este mai spălat decât spală marea stabilopozii) față de Liviu Dragnea – Traian Băsescu a cerut public, pe persoană fizică, poporului să nu se prezinte la vot. Liviu Dragnea a făcut-o pentru o alianță politică, chiar dacă nu a îndemnat public.
La urma urmei, Dragnea i-a chemat pe oameni să se prezinte la vot, indiferent de ce ar vota. Basescu le-a spus să stea în casă și să nu voteze, pentru că … afară plouă. Iar statul de drept încă se face că plouă.
Nu am nimic cu Dragnea, nu-l simpatizez, nici măcar nu-mi este indiferent. Dar nu-mi este indiferentă respectarea echitabilă a principiilor de drept. Echitabilă ca într-o balanță alegorică. Atâta vreme cât justiția este pentru unii mumă, pentru alții ciumă, am o problemă. Nu că aș fi nici primul, nici singurul, nici ultimul. Însă cred că Themis este legată la ochi, dar se uită pe sub eșarfă.