România nu are suficienți specialiști pentru autentificarea și reevaluarea obiectelor de artă din muzee. Soluțiile alternative și fondurile europene sunt însă ignorate
Jaful, ignoranța și dezinteresul față de patrimoniu nu sunt caracteristice doar Bucureștiului. Sunt reprezentantive pentru mare parte din țară. Lipsa inventarului contabil, dar și a autentificării și reevaluării operelor de artă, obiectelor și cărților cu o valoare istorică importantă afectează mai toate instituțiile de cultură din România, iar soluțiile nu vor veni foarte curând, cu atât mai mult cu cât, de gestionarea acestor probleme ar trebui să se ocupe direct nimeni altul decât Bogdan Stanoevici – numit secretar de stat pe probleme de Patrimoniu în Ministerul Culturii și supranumit „ministrul cu livret”, după ce a ratat șansa de a ocupa postul de director al Operei Comice pentru Copii, pe motiv că a redactat un proiect de management mult prea “subțire”, în care – printre alte – confunda libretul (muzical) cu livretul (militar).
Dacă pentru inventarul contabil au nevoie doar de voință, când vine vorba despre autentificarea și evaluarea obiectelor de artă, majoritatea directorilor de muzee se plâng de lipsa specialiștilor. Într-adevăr, există doar câțiva specialiști la Ministerul Culturii, care pot face autentificarea operelor de artă, în timp ce evaluarea ar putea fi făcută, teoretic, doar de experții ANEVAR. Soluțiile alternative există, dar sunt ignorate, la fel ca și banii europeni care ar fi putut fi accesați pentru plata unor echipe de experți de la instituții celebre din Occident.
Furturi sub acoperirea denominării
Inventarul actualizat de la Muzeul Naţional de Artă al României este un exemplu important despre “preţul corect” al bunurilor de patrimoniu în ochii celor care ar trebui să se îngrijească să-l păstreze intact.
Astfel, valorile înscrise în dreptul operelor de artă sunt cele date acum mai bine de 25 de ani, actualizate în RON. “Există un mare pericol şi atunci când se întocmesc inventarele contabile, întrucât trebuie avut în vedere că la 1 iulie 2005 a intervenit denominarea, iar 10.000 de lei vechi au devenit 1 leu nou, adică s-au tăiat patru zerouri. Când se actualizează un inventar făcut în 1986, spre exemplu, în dreptul fiecărui obiect se înscrie valoarea în moneda denominată, astfel că în spatele virgulei pusă după unitate avem patru subunităţi, patru cifre. Exemplu: Ciobănaș cu câine – 0,1500. Există însă obiecte din patrimoniul naţional care au fost estimate acum 25-30 de ani la 0,1 lei vechi. Dacă se aplică denominarea, această sumă înseamnă astăzi 0,00001 lei noi. Prin urmare, teoretic, obiectele respective nu mai au valoare de inventar, sunt, pur şi simplu, şterse din listă şi, implicit, dintre bunurile aflate în proprietatea muzeelor. Asta nu face decât să ajute furtul şi justifică, dintr-un anumit punct de vedere, de ce nu a existat interes faţă de inventarierea, evaluarea şi autentificarea patrimoniului muzeelor”, a explicat pentru Sursa Zilei un inspector al Curţii de Conturi.
În opinia acestuia, reprezentanţii muzeelor ar trebui obligaţi să înscrie în inventar toate obiectele deţinute de respectivele instituţii, chiar şi pe cele a căror valoare de inventar actualizată ar avea “şase subunităţi după virgulă”.
Modelele Sibiu și Cluj-Napoca
Una dintre soluțiile pentru stoparea jafului din muzeele României este dată de directorul Muzeului de Artă din Cluj – Napoca, Călin Stegerean.
În primul rând, la Muzeul de Artă din Cluj-Napoca inventarul contabil este făcut la fiecare trei ani. Iar în 2012, Stegerean a găsit o soluție și pentru reevaluarea operelor de artă. „O problemă importantă este reevaluarea operelor de artă. Din cauza denominării, și la noi operele de artă aveau, în inventar, valori ridicole, similare cu acelea de pe listele Muzeului Național de Artă, din București. În urma unui audit pe care l-am avut cu trei ani în urmă, am decis să nu mai așteptăm norme noi, cu atât mai mult cu cât foarte des este invocat și numărul mic de experți. Așa că, a fost constituită o Comisie de specialiști din cadrul muzeului, care s-a ocupat de reevaluare”, a explicat Călin Stegerean.
Mai mult, o simplă accesare a site-ului Muzeului de Artă din Cluj-Napoca arată că s-au făcut deja pași importanți și pentru restaurarea operelor de artă, iar fondurile sunt atrase prin parteneriate și sponsorizări.
Și muzeele din Sibiu au inventare și au făcut reevaluri cu sprijinul echipei de evaluatori de la Muzeul Național Brukenthal, care, la cerere, poate face evaluări și pentru alte muzee din țară.
Reevaluarea patrimoniului este cu atât mai importantă cu cât există posibilitatea ca, în custodia muzeelor, să intre în fiecare an noi opere de artă donate sau lăsate în grija experților de proprietari. Spre exemplu, unul dintre cele mai scumpe tablouri găzduite la Brukenthal este „Fata cu mărgele roşii”, de Nicolae Grigorescu, achiziționat de proprietar la licitație cu 270.000 de euro.
În plus, în Casa Albastră – o clădire aflată în stânga Palatului Brukenthal – funcționează încă din 1975, Laboratorul de Restaurare. “Acum sunt funcționale, de fapt, 11 laboratoare specializate, deservite de experţi restauratori, conservatori, un expert în investigaţii fizico-chimice şi un specialist fotograf. Laboratoarele restaurează atât piese din colecţiile muzeului cât şi piese ale altor instituţii şi persoane private”, arată reprezentanții muzeului.
Fondurile nerambursabile, ignorate
La polul opus, directorii muzeelor din Capitală se mulțumesc să se plângă de lipsa de experți și să invoce necesitatea unor noi acte normative pentru inventariere, reevaluare și autentificare. Ignoră însă banii europeni nerambursabili, care le-ar permite chiar și să angajeze evaluatori din Occident. Spre exemplu, începând din 2012, România avea la dispoziție o linie de finanțare de 20,8 milioane de euro pentru sectorul cultural, în baza unui Memorandum de Înțelegere semnat de Guvern cu Norvegia, Islanda și Liechtenstein pentru implementarea Mecanismului Financiar SEE 2009-2014.
Niciun director de muzeu din Capitală nu a accesat însă fondurile puse la dispoziție prin acest grant SEE pentru a le folosi la reevaluarea patrimoniului, deși între activitățile eligibile se numărau “Cercetări, studii, inventarieri în cultură și în arte…”, dar și “Cooperare cu artiști și profesioniști din alte state”.
Cât se fură din muzeele țării
PRAHOVA: În octombrie 2014, un raport al Direcției Județene pentru Cultură arăta că, din 1990, din muzeele amenajate în localități din Pravova (în total, 97 de muzee școlare și colțuri muzeistice) au dispărut 2.571 de piese, concluzia venind prin compararea a ceea ce mai exista în muzeele respective cu ultimele inventare făcute în 1989. Evident, nimeni nu a putut să estimeze valoarea acestor bunuri. Raportul subliniază dezinteresul total pentru patrimoniu. „După căderea regimului comunist, interesul pentru aceste muzee școlare a scăzut, multe dintre ele fiind sparte și sustrase monedele de metal prețios (de exemplu muzeele școlare din Ciorani, Poienarii Apostoli, Provița, Muzeul Liceului din Slănic, Școala generală nr. 3 din Băicoi, Școala generală din Bertea, Școala generală nr. 2 din Breaza, Muzeul Școlii din Poienarii Rali, Școala din Potigrafu, Școala generală din Starchiojd). Și la Sângeru, muzeul sătesc a fost prădat, iar acoperișul sălii de expoziție s-a prăbușit, ploaia a udat unele piese„, se arată în raportul citat.
MEHEDINȚI. În iunie 2014, reprezentanții Muzeului Porţile de Fier din Drobeta Turnu Severin au reclamat Poliției faptul că au descoperit, la reinventariere, că 559 de obiecte de tezaur – monede de aur şi argint, o brăţară dacică, o fibulă, ambele din argint – au dispărut din muzeu. Valoarea prejudiciului a fost estimată la 45.500 de lei
GALAȚI. În decembrie 2013, la o reinventariere făcută la Muzeul Mixt din Tecuci, s-a stabilit că peste 2.600 de piese dispăruseră din instituție, de la ultimul inventar. Mai mult, reprezentanții muzeului admiteau că nu mai găsesc în arhive documentul care certifica autenticitatea a două tablouri, semnate Nicolae Grigorescu.
MARAMUREȘ. Tiparul sigiliului orașului Baia Mare a dispărut din Muzeul de Istorie din Baia Mare, unde fusese expus în 2004. Reprezentanții instituției au confirmat furtul la începutul lunii august 2011 și susțineau că au suspiciuni că piesa ar fi fost sustrasă din vitrina în care a fost expusă la finele lunii iulie a aceluiași an. Un sigiliu identic era vândut însă pe e-Bay în martie 2006.
Raluca Dan