In Pateric se spune despre Sfantul Macarie ca, cu cuvant bun, a ajutat pe cineva sa creada in bunatate, sa fie si el bun si chiar sa se calugareasca. Iar concluzia istorisirii este urmatoarea: „Cu cuvant bun, si pe cel rau il faci bun, iar cu cuvant rau, si Pe cel bun il faci rau.” Bineinteles ca nu-i vorba nici de bunatate deplina, nici de rautae deplina, ci de ceea de avem noi in suflet: si bunatate, si rautate.
„Dacă vedem oameni că suferă sau au nevoie de ajutor şi mila mişcă inima noastră pentru a-i ajuta, este adevărată dragostea pe care o simţim?”
In Sfanta Evanghelie citim ca Domnul Hristos a zis ca cea mai mare porunca este: „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau si din tot cugetul tau (deci din toata puterea ta), si pe aproapele tau ca pe tine insuti” (Matei 22, 37-39).
„Fiti desavarsiti, precum Tatal vostru Cel din ceruri desavarsit este” (Matei 5, 48), pentru ca zice Sfantul Isaac Sirul ca „desavarsirea n-are hotar”.
Cei care ati citit Epistola Sfantului Apostol Pavel catre Galatem ati gasit acolo un cuvant al Sfantului Apostol Pavel, despre roada Duhului „Roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinta, blandetea, infranarea poftelor.” (Gal. 5, 22-23).
In Epistola I catre Corinteni, in capitolul al 13-lea, Sfantul Apostol Pavel prezinta dragostea (iubirea) ca virtute cuprinzatoare, iar din cuvintele Sfantului Apostol Pavel intelegem ca acela care are iubire trebuie sa aiba toate acelea pe care le cuprinde iubirea.
Zice Sfantul Apostol Pavel: „Dragostea rabda indelung, dragostea este plina de bunatate – deci are bunatate – dragostea nu stie de pizma, nu se lauda, nu se trufeste. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale – sau nu cauta numai ale sale – nu se aprinde de manie, nu pune la socoteala raul, nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda. Dragostea niciodata nu piere”.
Gandindu-ne ca e pomenita de doua ori rabdarea, adica indelunga-rabdarea si rabdarea, sunt paisprezece lucrari ale iubirii fata de aproapele. Pe toate acestea, intre care si bunatatea, trebuie sa le aiba in sufletul sau cineva care urmareste inaintarea in viata duhovniceasca.
Deci unde este dragoste, acolo este bunatate; unde este dragoste, este rabdare si indelunga-rabdare; unde este dragoste, nu-i pomenirea raului, pomenirea raului de odinioara: daca ti-a facut cineva ceva rau, nu te oiai gandesti la asta, ci te gandesti numai la partea buna. „Nu se aprinde de manie” – unde-i dragoste, nu-i manie; unde-i dragoste, e blandete; unde-i dragoste, e nadejde; unde-i dragoste, e incredere. Si asta tine de bunatate.
Omul bun munceşte şi se roagă. – Ernest Bernea
„Invatati-va de la Mine, ca sunt bland si smerit cu inima, si veti avea odihna sufletelor voastre” (Matei 11, 29).
„Unul este bun, Dumnezeu este bun” (Matei 19, 17).
„Daca voi, rai fiind, stiti sa dati fiilor vostri cele bune, cu atat mai mult Tatal vostru Cel din ceruri” (Luca 11, 13).