Spovedania Ce este Sfânta Spovedanie Taina Spovedaniei, Mărturisirea sau Pocăinţa.
Spovedania curată nu se face după cărți și îndreptare! Trebuie să scrii pe o hârtiuță tot ceea ce te frământă și tot ce ți-e rușine să spui. Apoi, te bagi sub epitrahir și îi dai hârtiuța preotului ca să citească și îi spui atât: „Nu mă întrebați nimic, pentru că mi-e jenă!”
Marele Antonie Plămădeală, spunea așa: „În momentul în care venea la mine un om cu probleme, și mai grele și mai apăsătoare.. și mai „periculoase” (așa folosea el termenul pentru abateri grave) Stam, și mă uitam și îl priveam, pe omul respectiv, și mă întrebam următorul lucru: Ce aș vrea eu să aud, dacă aș fi în locul lui? Și automat îmi venea să-l iert.” Așa este și cu dumneavoastră! Preotul și duhovnicul are rolul de a dezlega și a ierta până obosește, cu bucurie în suflet!
Nu țineți în voi lucrurile astea, pentru că nu zidesc sufletește și rămâneți încărcați.
Puteţi muri cu o asa povară și ați citit în Mântuirea Păcatelor și în Ușa Pocăinței, ca: „Orice păcat nespovedit pe pământ, rămâne nespovedit și nedezlegat în cer, la Dumnezeu!”
Mântuitorul instituie Taina Spovedaniei când spune: „Pace vouă! Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit şi Eu pe voi. Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt; cărora veţi ierta păcatele, le vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine, vor fi ţinute” (Ioan 20, 21-23) şi „Adevărat grăiesc vouă: Oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer, şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer” (Matei 18,18).
Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne spune: „Dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi. Dacă mărturisim păcatele noastre, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească pe noi de toată nedreptatea” (I Ioan 1, 8-9).
Locul, vremea şi modul săvârşirii spovedaniei Sfânta Spovedanie se face, de regulă, în biserică, lângă icoana Mântuitorului.
După învăţătura Bisericii, spovedania se face cel puţin o dată în fiecare din cele patru posturi, iar pentru cei râvnitori, de câte ori căderea în păcat îi îndepărtează de harul lui Dumnezeu, ori când le slăbeşte râvna sau când trec prin ispite mari.
Preotul deţine această putere în virtutea hirotoniei, însă dreptul de a o pune în lucrare îl dobândeşte în urma unei rugăciuni speciale săvârşite de episcop, numită hirotesie.
Spovedania trebuie să fie: completă, sinceră, de bună voie, secretă, cu umilinţă şi zdrobirea inimii şi cu hotărârea de a nu mai repeta păcatele mărturisite.
Părintele Arsenie Papacioc ne spune: „La duhovnic nu se vine pentru a-i face o impresie bună; cea mai mare bucurie pentru el este când spui toate ale tale, pentru că el simte că se împlineşte”.
„În faţa doctorului şi a duhovnicului încetează cavalerismul şi începe spovedania.” Liviu Rebreanu, Ciuleandra
