„Să dăm Cezarului ce e al Cezarului”
A trăi între un Cezar şi un Dumnezeu..
Se întâmplă uneori să dai Cezarului tot şi lui Dumnezeu nimic.
Și pe vremea romanilor Cezarul își depășise atribuțiile, dar în ciuda faptului că își depășise atribuțiile totuși respecta tradițiile iudaice.
Astăzi Cezarul s-a obrăznicit total și vine să tulbure marea și să șteargă orice urma de cultura și culturalism, sau tradiție; încercând să explice că atunci când vorbim de etos, de folclor, de naționalismul românesc suntem înapoiați – și când spun naționalism nu mă refer de fanatism, nu vorbim de ură față de cineva.
Ați văzut că românii trăiesc cu toții foarte bine împreună. Daca te duci într-o comuna găsești Biserica Ortodoxă, Casa de Adunare și Biserica Catolică. Și oamenii se respectau între ei, se rugau în felul lor și viețuiau și conviețuiau împreună. Oamenii se respectau între ei, era un set de valori. A da „Buna ziua!” este o datorie și a răspunde este o obligație!
Noi nu putem încreștina oamenii prin diplomație. Nu putem încreștina oamenii prin propagandă, ci numai prin Cuvânt, cuvânt dumnezeiesc sau cuvânt cu putere multă.