„Inima este o tihăraie de nepătruns!” Sf. Vasile Cel Mare
E dovedit științific: se poate muri de inimă rea, se traduce în limbaj medical prin „cardiomiopatie indusă de stres”. Inima își schimbă forma ca urmare a unei emoții puternice – despărțirea de omul iubit sau decesul unei persoane dragi.
Casa Sufletului este Inima! Vedeţi ce interesant? Deci sufletul nostru are în el o casă! Aceea este inima, nu cea biologică, mai este o inimă a omului nevazut, care ţine de raţiune, ţine de cugetare, ţine de inteligenţă, ţine de cuvânt şi ţine de omul duhovnicesc!
Inima omului poate fi sau un templu sfânt în care să locuiască Domnul Iisus Hristos, sau o casă de necurăţii, o peşteră de tâlhari.
Mântuitorul a zis: „…dinlăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile, adulterul, lăcomiile, vicleniile, înşelăciunea, neruşinarea, ochiul pizmaş, hula, trufia, uşurătatea. Toate aceste rele ies dinlăuntru şi spurcă pe om“ (Marcu 7, 21-23).
Fericirea ce se dă celor „curaţi cu inima“. Psalmistul David ştia aceasta când a scris: „Inimă curată zideşte întru mine, Dumnezeule, şi Duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele“ (Psalm 50, 11).
