Odată o femeie a venit la Dumnezeu. Spatele îi era îndoit sub greutatea unui sac mare.
– Ești obosită, femeie? a întrebat Domnul îngrijorat. Îți iau povara de pe umeri, stai jos și odihnește-te.
– Mulțumesc, nu voi sta mult, a refuzat femeia. Vreau doar să Te întreb și plec imediat! Mi-e teamă să nu se întâmple ceva cât timp lipsesc. Nu mi-aș putea ierta niciodată una ca asta!
– Ce nu vei putea să-ți ierți?
– Dacă i se va întâmpla ceva copilului meu. Tocmai pentru asta am venit. Doamne, ai grijă de el și protejează-l!
– Asta e tot ceea ce fac, a spus Dumnezeu. Ți-am dat oare motive să te îndoiești de grija mea?
– Nu, dar… Există atâtea pericole în viață, influențe nefaste și răsturnări de situație! Și el e la o vârstă la care vrea să încerce de toate, să ajungă peste tot și să se afirme. Mi-e atât de teamă că va ajunge la o cotitură, se va răni și va suferi…
– Ei, bine, data viitoare va fi mai precaut, pentru că a aflat pe propria piele ce înseamnă suferința, a răspuns Domnul. Este o experiență foarte bună! De ce nu vrei să-l lași să învețe?
– Pentru că vreau să-l păzesc de orice durere! a exclamat mama cu furie. Vezi, Doamne, am mereu cu mine un sac cu paie, pentru a pune paie acolo unde ar putea cădea.
– Și acum vrei să-l acopăr și eu cu paie din toate părțile? Bine, privește aici.
Și Dumnezeu a creat imediat o grămadă de paie și a împrăștiat-o în lume. Aceasta s-a aranjat de jur împrejurul fiului femeii, ferindu-l de toate pericolele, ispitele și relele, dar și de viața însăși.
Femeia vedea cum fiul ei încerca să depășească grămada ceea de paie, dar în zadar. Fiul încerca din răsputeri să iasă din cercul care îl limita, cădea în disperare, apoi se înfuria. În cele din urmă, a făcut rost de niște chibrituri și a dat foc grămezii de paie. Flacăra a cuprins imediat grămada de paie și fumul a acoperit întreaga imagine.
– Fiule!!! a strigat femeia. Vin să te salvez!
– Vrei să mai arunci paie pe foc? a întrebat Dumnezeu. Ia aminte: cu cât mai multe paie pun părinții în jurul copiilor pentru a-i proteja de toate relele, cu atât mai puternică este dorința copiilor de a scăpa din cerc. Iar dacă acest lucru nu îi reușește, omul începe să-și ardă propria viață. El nu știe ce înseamnă durerea, și nici libertatea de alegere… Tu crezi că este doar un sac de paie, dar de fapt este un sac de probleme. În el se află toate fricile, care te încearcă, toate temerile pe care le simți. Tot ceea ce gândești și te neliniștește, crește și devine puternic pentru că tu le hrănești cu energie. Acesta este motivul pentru care povara ta este atât de grea, iar spatele tău – încovoiat…
– Deci, nu trebuie să am grijă de fiul meu? Asta îmi spui, Doamne?
– Ai grijă cât este necesar! Dar nu trebuie să-ți faci mereu griji și să te neliniștești. Căci, și mie îmi pasă și am grijă de el. Lasă-mă și pe mine să-mi fac datoria. Pur și simplu, nu mă împiedica să o fac. Dar înțeleg, e totuși o chestiune de credință…