Mai de folos îţi este să-ţi vezi păcatele, decât să vezi îngeri
Sfinţii fugeau de vedenii. Dar ai să mă întrebi: „Părinte, poate a vrut Dumnezeu în viaţa mea să-mi arate o vedenie, ceva, un vis, n-ar fi păcat că eu nu am crezut? Poate să fie ceva adevărat. Oare nu-i păcat că eu refuz un semn de la Dumnezeu?”
Când încep să ți se descopere lumini, poate fi de preot sau de doctor.
Când începi să-ți vorbească Dumnezeu, poate fi de preot sau de doctor.
Când începi să-L vezi pe Dumnezeu poate fi de preot sau de doctor.
In schimb, când vorbești tu de Dumnezeu poate fi de mai mistică. „Rugați-va neîncetat!
Neîncetat va rugați! Privegheați sa nu cadeți in ispită!” Apostolul Pavel
Să avem smerenia aceea de care zicea marele Prooroc David: „Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea”. Să ne vedem păcatele şi să le plângem! Asta-i poziţia care nu te duce la cădere niciodată. Iar cei ce-au văzut îngeri, i-au înşelat diavolii, i-au dus în pierzare.
Sfântul Ioan Scărarul spune aşa în cuvântul trei din „Scară”: Dracii slavei deşarte, pe cei slabi de minte, i-au făcut prooroci – că el o să se laude că este prooroc, că a văzut vedenii –, iar cela ce tuturor visurilor şi vedeniilor nu crede, filosof duhovnicesc este.
