„Dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel.” (Luca 13:5)
Să nu–Ți întorci fața Ta de la sluga Ta când mă necăjesc; degrabă auzi-mă. Ia aminte la sufletul meu și–l mântuiește pe el (Ps. 68, 19-21).
SĂ LUĂM AMINTE!
Sf. Evanghelist Luca: (Cap.13:1-5).
“Şi erau de faţă în acel timp unii care-I vesteau despre galileienii al căror sânge Pilat l-a amestecat cu jertfele lor. Şi El, răspunzând, le-a zis:
Credeţi, oare, că aceşti galileieni au fost ei mai păcătoşi decât toţi galileienii, fiindcă au suferit aceasta? Nu! zic vouă; dar dacă nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.
Sau acei optsprezece inşi, peste care s-a surpat turnul în Siloam şi i-a ucis, gândiţi, oare, că ei au fost mai păcătoşi decât toţi oamenii care locuiau în Ierusalim?Nu! zic vouă; dar de nu vă veţi pocăi, toţi veţi pieri la fel.”
„Cel ce cauți spre pământ și-l faci de se cutremură; Cel ce Te atingi de munți, și ei fumegă.”(Psalmul 103:33)
Plecând de la răzbunarea naturii pe noi oamenii acestei planete Pământ, ne-am întreba așa cumva cu strângere de inimă: Unde-i puterea științei? Unde este puterea guvernelor politice acum? Unde este mândria umană? Unde-i forța, orgoliu, figurațiile, hulele, ironizarea lui Dumnezeu, glumele pe seama credinței?
Unde sunt samiturile și congresele internaționale, care ironizează lucrarea Logosului Divin? Unde este acum răcirea și încălzirea planetei? Unde este acum Sfârșitul lumii, Apocalipsa, Antihristul și proorocii cu proorociile lor? Unde sunt acum înainte văzătorii semnelor, zodiacalii, numerologii, astrologii și prezicătoarele?
VEDEȚI CE ESTE OMUL ÎN FAȚA NATURII ȘI A DREPTĂȚII ȘI A MÂNIEI DIVINE?
„Omul cu deşertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra trec.”(Psalmul 143:4)
Ce este omul, se întreabă psalmistul? Umbră, vis, nor, pânza păianjenului, iarba câmpului, iar noi facem pe interesanții glumind la adresa credinței, a lui Dumnezeu și a Proniei Divine?
Omule! Te-ai întrebat vreodată, că mâniind pe Dumnezeu, în câteva secunde, nu mai existi pe fața pământului. Rămâi o simplă amintire insignifiantă în istoria timpului!
Dacă suntem uimiți de această catastrofă naturală a cutremurului din Turcia, astăzi, ce se poate întâmpla cu noi la un cutremur de scara planetară?
Avem motiv serios de meditație la viață, suflet, Dumnezeu și mai ales la ușurința cu care jignim în mod iresponsabil Majestatea Divină, făcând pe ateii, filozofii, interesanții și hulitorii de Dumnezeu.
Să îndreptăm ochii spre Cer, să plecăm genunchii în fața lui Dumnezeu, să ne smerim inima și vanitățile, primind mila Divină și iertare pentru mândria noastră nesăbuită.
Aceste semne apocaliptice sunt bune motive de oprire a urii, a înoirii solidarității și a dragostei între noi oamenii, a opririi războaielor nefolositoare, mândriei, ambițiilor și orgoliilor nesăbuite.
Să nu uităm și noi cei cărora ne este bine, că ne poate cerceta Domnul Dumnezeu, pentru nepăsarea sau indolența noastră.
„Domnul se cunoaste judecati facand, în faptele mainilor lui s-a prins pacatosul!” (Psalmul 9.16). „Mila și judecata Ta voi cânta Ție, Doamne.”(Psalmul 100:1)
„Luaţi aminte, privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi când va fi acea vreme.”(Marcu13:36)
Putem murmura o rugăciune de iertare celor care sunt sub dărâmături, flămânzi, goi, captivi, poate morți de frig sau de frică, de spaimă, striviți sub greutatea moluzului.
Imaginile catastrofale televizate, sunt icoanele neputinței umane, a nimicniciei vieții noastre si a micimii noastre în fața Divinității.
Ce să faci ca miliardar înfumurat și plin de sine, în fața acestor încercări ale naturii, cu buncărul, cu baloții de bani, cu puterea și cu slava? Cum să ajungi la ele, să le folosești, dacă noaptea în pat, la miezul nopții, te prinde moartea dormind în așternut?
Avem câteva șanse: Să învățăm să fim oameni, să fim milostivi, credincioși, respectuoși, să ne iubim și să ne ajutăm unii pe alții. Restul este deșertăciune, vânare de vânt, iar toată slava și puterea lumii rămâne praf și cenușă.
Condoleanțe poporului Sirian și Turc!
“Doamne nu întoarce fața Ta de la noi robii Tăi, plini de păcate și de nepăsare!