Într-o discuție cu un grup de tineri mi s-a spus așa: „Părinte, trebuie să ne adaptăm noilor modernități ale lumii și să ne învățăm cu viața corporatistă. Nu merge numai cu munca brută la sapă, ogor, oi și vaci. A trecut timpul acela al țăranului de jos, azi avem fermieri și totul mecanizat.”
Am spus așa: „Da, ne învățăm așa drăguților, să fim cat de corporatiști vrem noi, dar dacă într-o zi se vor închide supermarketurile, iar noi pământul l-am abandonat, l-am vândut, ne-am debarasat de el ce vom face? Nu o să găsim o găină un leuștean, o cartofă, un zarzavat, o fântână, ce vom face flămânzi în fața calculatorului, sau cu produse la prețuri uriașe, pe care nu le vom putea găsi? Ce vom face? Da, cei ce ne-au învățat în viața de cușcă (birou), știu că pot urma și astfel de vremuri grele cu necazuri. Noua, de ce ne este greu să îngrijim un cireș, să îl udăm ca să avem fructe proaspete primăvara și nu plătim trei prețuri pentru ele în supermarket?
De ce să nu avem un măr proaspăt cules din pomul în care stai vara la umbră?
De ce să nu avem câteva fire de pătrunjel pe care sa le punem într-o ciorbă, sau alte verdețuri?
Am ajuns la sat în mijlocul naturii, să stăm degeaba și să cumpărăm totul de la magazinul satului, este normal așa? Noi nu conștientizăm ce înseamnă să ne vindem pământul, să-l lăsăm pârloagă, să nu-l muncim, într-o zi o să fim în plus în țara noastră, oare bine ne va fi? Nu vom avea voie nici să trecem pe pământul nostru pentru care eroii noștri au luptat și au murit, doar din nepăsarea noastră, din comoditatea elegantă ce ne copleșește, așteptând salariu să putem exista.
