Care este preocuparea ta de mamă modernă când tu nu îți duci duminica copiii la împărtășit? Când nu le dai dimineață anafura și agheasmă. Când tu nu duci copiii la spovedit. Când nu îi pui seara să zică o rugăciune la culcare (un Îngeraș, un Tatăl Nostru). Care este asemănarea femeii de azi cu o mironosiță, când nu își botează copilul ca sa își aleagă el religia?
Copilul nu este vinovat că s-a născut din părinți necredincioși. Marele dar al botezului nu este o habotnicie a bisericii. Prefer să nu îmi dai mie niciun leu, dar vino și îl boteaza! Ții copilul lipsit de lumina Sfintei Treimi și de puterea Duhului Sfânt pentru că ești tu necredincios și habar nu ai ce-i cu Taina Botezului.
AFUNDAREA ÎNTREITĂ
Momentul teologic și dogmatic al întreitei afundări nu este nici ritual, nici tradiție, nici obicei, nici moft, nici gest medieval sau barbar sau primitiv, este simbolul șederii în mormânt a Domnului Hristos trei zile – simbol al morții noastre și a învierii noastre cu Hristos.
Prima afundare în numele Tatălui este spălarea păcatului adamic, al morții veșnice prin neascultarea din Rai la pomul „cunoașterii binelui și răului”.
A doua afundare în numele Fiului este spălarea păcatului zămislirii în mod biologic. Cei botezați primind o nouă „naștere prin Cuvântul Evangheliei”, asumarea jertfei Fiului și altoirea noului creștin în „butucul Hristos”.
Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt şi cu foc” (Matei 3, 11) „De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.” (Ioan 3, 5)
Deci, săvârșite corect aceste trei afundări aduc pruncului nou-născut nenumărate daruri divine din cer. Vorbim de încărcătura noii făpturi altoite în Hristos, înzestrată în mod nevăzut cu cele 7 harisme ale Duhului Sfânt.
În clipa în care a fost pecetluit cu Sfântul și Marele Mir, chipul văzut al Duhului Sfânt, Îngerul păzitor își ia atribuția deplină de păzitor al noului mărgăritar altoit în „Piatra Hristos”.
Iar odată cu Euharistia, la împărtășirea pruncului nou botezat, are în el întreaga divinitate „SFÂNTA TREIME”.
Deci, în concluzie, Sfântul Botez nu este inventat, făcut, adăugat, ajustat, contrafăcut, adaptabil, schimbabil sau după cum spun unii: „Nu-i neapărat să botezi pruncii, ci să-și aleagă ei religia când sunt mari!”. Unii vor alege desfrâul, drogul, beția, țigara, crima, pușcăria, spre necinstea părinților lor, libertini și necredincioși, ori amatori, ori superficiali în cele despre Dumnezeu.