Faptul că noi spunem într-una: „Te iubesc!” intra la vorbirea deșartă. Iubirea adevărată nu încetează niciodată.
Am citit multe cărți frumoase, am fost pasionat de citit și mi-a plăcut. Am văzut și filme de dragoste, am citit și romane de dragoste, știu și povești de dragoste și am spovedit povesti de dragoste. Dragoste adevărată nu cade niciodată! Chiar daca nu se vad cei ce se iubesc, chiar daca se iubesc la distanță, iubirea rămâne reciprocă.
După Sfântul Ioan Gură de Aur, „aici dragostea noastră este mult slăbită de bani, interese lumeşti, patimi trupeşti, suferinţe sufleteşti. Iar acolo nu va mai fi nimic din toate acestea”.
Cea mai completă definiţie a dragostei ca virtute o dă marele Apostol Pavel în prima sa epistolă destinată comunităţii din Corint: „Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată” (I Corinteni 13, 4-8).
Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el“. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.
Şi a zis Adam: „Iată aceasta-i os din oasele mele şi carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său. De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup.”(Facere 2, 18-24)