„Ce fel de proroc trebuie sa va vina vouă că sa va trezească la adevăr?”
Ca și cum ar veni astăzi cineva și ne-ar spune nouă:
– Rugati-va și credeți în Dumnezeu ca să putem depăși necazul!
– Rugati-va și credeți în Dumnezeu ca să putem birui răul!
– Rugati-va și credeți în Dumnezeu ca să putem depăși nenorocirile!
Nu! Omul stă opt ore la televizor, își pune șase măști, stă la patru metrii unul de altul și crede că a dobândit izbăvirea.
Era aceeași vreme că în vremea lui Ion Botezătorul, la fel de manipulabili oamenii și la fel de stricați. Nimic în plus și nimic nou, totul o mizerie, afacere și corupție. Din cap și până-n oase.
Și ce le spune Hristos la vremea aceea?
„Fățarnicilor, voi care țineți legea, voi care puneți sarcini, voi care vă rugați la vedere, voi care vă rugați prin piețe și vă smoliți fețele când postiți..” Țineți minte ce a făcut cu fariseii, a șters cu ei pe jos. De ce?
Să le are că actul de credință este un act de putere. Credința nu este o emblemă, credința nu este o insignă, credința nu este un loc pe podium, credința nu este o etichetă, credința nu este o diplomă, credința nu este o distincție, credință nu este o decorație.
Credința este un mod de viață în care omul, atunci când crede în Dumnezeu, minunea se săvârșește de la sine.
Nevăzut!
Neștiut!
Necunoscut!