– Sfântul Munte Athos este locul unde Maica Domnului a ales pe pământ un loc printre oameni, unde să se simtă cât mai aproape de noi oamenii, cei care o iubim și o cinstim.
– Iar acest loc sfânt este Sfântul Munte Athos, unde trăiesc monahii curați la trup și feciorelnici cu mintea, care pot s-o vadă pe Maica Domnului aievea sau în vedenie sau cu ochii minții, prin puterea rugăciunii.
– Maica Domnului fiind lauda neamul omenesc, un dar, din partea umanității care La purtat în pântece pe Hristos Fiul lui Dumnezeu, Cel mai înainte de veci din Tatăl, prin care toate s-au făcut.(Sf.Evanghelie).
– „MUNTELE SFÂNT ESTE O PĂRTICICĂ DE RAI ÎN LUMEA MATERIALĂ ȘI VĂZUTĂ, ASA CUM ERA TOT PĂMÂNTUL LA FACEREA LUMII”. (Pr. Iulian Prodromitul).
– Taina Muntelui Athos –
„Dacă nu faci ale locului, locul nu te ține, locul este plin de Duhul Sfânt și când acesta lipsește din nevoitor, el nu mai are comuniune mistică cu taina liniștii și rugăciunii athonite”.
– Orice calugăr atonit ascunde în sufletul lui Lumina lui Hristos, dar și pelinul încercărilor, săgețile vrajmașului care veghează clipă de clipă ca un leu, căutând să ne înghită.
– „Neîncetat vă rugaţi!“ (I Tes. 5, 17).
– Astăzi după 25 ani, simt același dor ascuns al tinereții, în minte, în inimă și în suflet, de amintirile și momentele, de clipele trăite în taina Muntelui Athos, timp de 6 luni.
– Îi pomenesc cu drag pe starețul Petroniu Tănase, pe părintele Macarie Tănase, pe părintele Iulian Lazăr duhovnicul și pe economul Iustinian Stoica.
– Au trecut 25 ani ani ca o zi, numai că amintirile se aștern tăcute peste îndoieli, ispite, neîmpliniri, sau răni ascunse și neștiute, care zdrobesc orice suflete, dacă nu ne-am regăsi în rugăciune, în Euharistie, sau în adâcul Tainei Sfintei Liturghii.
– Amintirile frumoase sunt clișee de viață care ne arată că suntem oameni trecători prin lumea deșartă, călători fiind spre Împărăția lui Dumnezeu.