Paralizia în timpul somnului este sentimentul de a fi conştient, dar de a fi incapabil să te mişti. Are loc atunci când o persoană trece între etapele de somn şi veghe. În timpul acestei manifestări, nu te poţi mişca şi nu poţi vorbi pentru câteva minute. Însă povestea nu se termină aici.
“Cei mai mulţi pacienţi descriu experienţa în acelaşi fel: e ca şi cum te-ai trezi mort. Ştii că mintea este trează, însă corpul nu este – deci, pe scurt, eşti blocat în propriul tău corp” spune Dr. Michael Breus, psiholog clinic
Sentimentul este mult mai complex decât un simplu coşmar. Când eşti într-un somn adânc, creierul tău le spune muşchilor voluntari să se relaxeze şi să intre într-o stare asemănătoare paraliziei, numită atonie. În esenţă, atonia ajută la protejarea corpului prin prevenirea mişcărilor pe care le faci în timpul unui vis. Somnambulismul, spre exemplu, este una dintre afecţiunile pe care atonia le previne.
În timpul paraliziei de somn, corpul rămâne în atonie, în timp ce creierul se trezeşte şi ochii încep să se deschidă. Cei care suferă de această tulburare devin conştienţi într-o stare tranzitorie, însă nu îşi pot mişca muşchii şi nu pot vorbi. Deşi mişcarea musculară involuntară (precum respiratul) nu este afectată, mulţi pacienţi spun că simt o presiune pe piept. Episoadele de acest tip pot dura oriunde între 20 de secunde şi câteva minute.
Paralizia din timpul somnului poate implica halucinaţii. Spre deosebire de coşmaruri sau de visele lucide, atunci când ochii sunt închişi, aceste halucinaţii apar între starea de somn şi veghe, când mintea este în alertă, iar ochii sunt larg deschişi. Halucinaţiile vizuale şi auditive din timpul acestei afecţiuni sunt destul de rare, însă Dr. Breus spune că mulţi pacienţi mărturisesc că simt o prezenţă ciudată sau înfricoşătoare în camera. În cazuri extreme, halucinaţiile par atât de reale încât unii cercetători consideră că este probabil cea mai bună explicaţie pentru persoanele care spun că au fost răpite de extratereştrii sau posedate de demoni.
În plus, doar paralizia este suficient de înfricoşătoare, lăsând la o parte halucinaţiile auditive şi vizuale. Asta generează un răspuns de panică, ce vine la pachet cu un ritm cardiac accelerat. “Oamenii se sperie pentru că nu se pot mişca, iar acest lucru îi face să le fie extrem de frică de mediul din jurul lor” spune psihologul.
Urmează nişte veşti proaste: în primul rând această afecţiune este pe cât se poate de normală şi i se poate întâmpla oricui, deşi cauza exactă este necunoscută. În al doilea rând, dacă ai intrat în această stare, nu poţi face absolut nimic ca să te trezeşti. Trebuie doar să aştepti şi să speri să se termine cât mai repede.
Singura veste bună pe care ţi-o pot da este că pare să se întâmple mai des oamenilor care nu dorm suficient, deci evitarea acesteia poate fi la fel de simplă precum un somn bun şi odihnitor. Însă nu poţi ştii niciodată..
Noapte bună!
Octavian Cătuşanu