Muzele numeroaselor mituri din literatura chineză, orhideele reprezintă un simbol al purității, al perfecțiunii și al feminității. Pictura și literatura chineză sunt pline de poveşti cu orhidee, ajungând chiar şi simbol al patriotismului. În Grecia antică, orhideele erau folosite în ritualuri închinate zeiței recoltei, fiind considerate sacre. Civilizațiile americane foloseau orhidee pentru a venera zeitățile, iar adolescenții care urmează a fi inițiaţi poartă orhidee.
Orhideele au fost folosite în magie – ca poțiune a dragostei, ca talisman – pentru a alunga visele urâte și pentru a binecuvânta căsnicia sau pentru a da puteri invincibile luptătorilor. Unele popoare foloseau orhideele pentru exorcizare sau vindecarea unor boli misterioase, iar altele credeau că în aceste flori trăiesc spirite.
Într-o scenă din “Hamlet” a lui Shakespeare, se face referire la o orhidee britanică în descrierea buchetului fetei. Orhidee apar și în operele: „The Picture of Dorian Gray” de Oscar Wilde, „The Flowering of the Strange Orchid” de Wells, „The Purple Terror” de White, „Un Amour de Swann” de Marcel Proust şi „Journal” de Thoreau.
Poezia „Riga Crypto şi Lapona Enigel”, scrisă de Ion Barbu, una dintre cele mai enigmatice ale literaturii române, descrie mitul unei ciuperci și al unei orhidee. Ciuperca reprezintă omul de geniu enigmatic neînțeles, ce trăiește ascuns în subteranul societății, fiind considerat o ființa inferioară, ce nu poate străluci decât printr-o floare deosebită – orhideea misterioasă, frumoasă și rară, care trăiește aproape de polul nord, în condiții de neimaginat. Dar orhideea refuză ciuperca şi aceasta din urmă se mulţumeşte cu o măselariță.
Roxana Mera