Ordonanța de Urgență 94/2013 prin care s-au extins criteriile de incompatibilitate ale membrilor Autorității de Supraveghere Financiară (ASF) poartă semnătura fostului ministru al Finanțelor și vicepremier, Daniel Chițoiu, dar și pe cea a ministrului delegat pentru Buget, Liviu Voinea, și a premierului Victor Ponta. În plus, proiectul de lege privind aprobarea acestei OUG a fost votat de 251 de deputați.
Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a cerut procurorului general să solicite Camerei Deputaţilor aviz pentru urmărirea penală a fostului ministru al finanțelor Daniel Chiţoiu, sub acuzațiile de abuz în serviciu şi constituirea unui grup infracţional organizat, fapte pe care acesta le-ar fi comis în timpul mandatului.
Potrivit DNA, Chițoiu a inițiat adoptarea OUG 94 cu scopul de a sprijini grupul infracțional constituit pentru a favoriza interesele societății de asigurări Carpatica Asig, ”în lipsa unei urgențe reale și cu eludarea procedurii prealabile reglementate de HG 561/2009”.
Actul normativ invocat de DNA a fost însă un angajament convenit de autoritățile române cu finanțatorii externi, care au cerut încă de la momentul formării ASF reducerea numărului de membri, inclusiv a celor executivi, funcție pe care a ocupat-o și Daniel Tudor, fost vicepreședinte al Autorității și fost șef al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA).
Mai mult, argumentul invocat de procurori, respectiv ”lipsa urgenței reale”, poate fi adus în cazul a nenumărate proiecte de acte normative adoptate de guvernele României, mai ales după 2009, în marja negocierilor cu FMI și Comisia Europeană.
De exemplu, în decembrie 2010, Consiliul Fiscal – organism înființat la indicațiile FMI – atrăgea atenția Guvernului de la acea vreme că a adoptat o serie de măsuri de politică bugetară la nici două luni de la adoptarea de către același guvern a strategiei fiscale pe trei ani, măsuri care nu erau enumerate nici măcar la nivel de intenție în acea strategie.
„Un astfel de mod de formulare ad-hoc și netransparent a politicii fiscal-bugetare este în directă contradicție cu principiul stabilității prevăzut în Legea responsabilității fiscale. În aceste condiții, strategia nu apare decât ca o sarcină legală de care Guvernul s-a achitat în mod formal, deși aceasta ar trebui să fie instrumentul esențial care să creeze cadrul pentru o politică fiscală coerentă, predictibilă și, în cele din urmă, credibilă”, aprecia în 2010 Consiliul Fiscal, într-o notă semnată de președintele instituției, Ionuț Dumitru.
De asemenea, majoritatea actelor normative au fost și sunt adoptate de guvernele României fără ca acestea să respecte termenul legal de consultare publică, respectiv 6 luni.
Cosmina Croitoru