În ultima săptămână a lunii octombrie a acestui an România și alte țări din Uniunea Europeană vor da ceasul înapoi cu o oră, trecând la ora de iarnă. Schimbarea anuală a orei, care are loc în ultimul weekend din octombrie, a stârnit de mult timp dezbateri, mulți punând la îndoială relevanța și beneficiile acesteia.
Potrivit Conventiei fusurilor orare, ceasornicele arată pentru fiecare punct de pe Pamânt acelasi minut și aceeași secundă, iar diferențele dintre ore sunt date de faptul că la fiecare 15 grade longitudine apare o oră în plus.
Numerotarea acestor fusuri începe de la meridianul de origine, care trece prin localitatea Greenwich (Marea Britanie), în sens pozitiv către est. Astfel, pentru Europa, ora Europei Occidentale este ora fusului 0, ora Europei Centrale este ora fusului 1 si ora Europei Orientale este ora fusului 2. România se află în fusul orar 2, iar perioada dintre lunile octombrie și martie (cea a lunilor de iarnă) este denumitã „timpul legal român”.
Când s-au dat prima dată ceasurile și cine mai respectă sistemul Ideea de a ajusta ceasul pentru a maximiza lumina zilei a fost propusă pentru prima dată de Benjamin Franklin, renumit scriitor și politician american. În 1784, Franklin a scris în *Jurnal de Paris*, sugerând că parizienii ar putea utiliza mai bine lumina naturală a soarelui prin ajustarea programului lor zilnic. Propunerea sa, bazată pe calcule precise, a fost o primă încercare de aliniere a activității umane la ciclul natural al luminii zilei. Cu toate acestea, au trebuit să treacă zeci de ani până când ideea s-a impus în Europa.
Ora de vară a fost adoptată oficial pentru prima dată în 1916, în timpul Primului Război Mondial. Germania a implementat schimbarea la 30 aprilie 1916, urmată de Regatul Unit la 21 mai în același an. Ambele țări au introdus ora de vară ca măsură pe timp de război pentru a economisi energie prin utilizarea mai bună a luminii zilei. Franța a urmat-o la scurt timp, implementând schimbarea orei în 1917 prin legislația propusă de deputatul Andre Honnorat. Deși Franța a renunțat la ora de vară în 1945, după eliberarea țării, aceasta a fost reinstaurată în 1976, după criza petrolului din 1973, ca parte a unor măsuri mai ample de economisire a energiei.
Ulterior, și alte ţări au trecut la acest sistem, adoptând ora de vară – Belgia, Danemarca, Franţa, Italia, Luxemburg, Olanda, Norvegia, Portugalia, Suedia, Turcia şi Tazmania.
Există o serie de state care au renunțat la schimbarea orei în funcție de anotimp și aici enumerăm Panama, Ecuador, Venezuela, Columbia, Nicaragua, Guatemala, Hawaii, Belarus sau Islanda.
Țările care au renunțat la acest obicei
În Europa: Turcia, Belarus, Rusia și Islanda au ales să nu mai facă trecerea de la ora de iarnă la ora de vară și invers.
- În Asia: Vietnam, Afganistan, India, Japonia, Filipine, Singapore, Coreea de Nord, Coreea de Sud, China, Irak.
- În America de Nord și de Sud: Ecuador, Guatemala, Nicaragura, Venezuela, Panama, Columbia, Arizona, Insulele Hawaii și Ontario.
- În Africa: Tunisia, Namibia și Egipt.
Ora de vară în România România a adoptat pentru prima dată ora de vară în 1932. Cu toate acestea, în timpul haosului celui de-al Doilea Război Mondial, practica a fost suspendată în 1943. Ora de vară a fost reintrodusă în 1979, urmând o tendință globală determinată de necesitatea conservării energiei. Astăzi, România, la fel ca alte state membre ale UE, își reglează ceasurile anual, devansând cu o oră în martie și întorcând cu o oră în octombrie.
Dezbaterea în jurul orei de vară Deși introdusă inițial pentru a economisi energie, ora de vară a devenit o practică controversată. Mulți susțin că economiile de energie sunt minime și că schimbarea orei perturbă ceasurile biologice ale oamenilor, putând cauza probleme de sănătate, cum ar fi tulburările de somn. Alții susțin continuarea orei de vară, menționând beneficiile pe care le oferă orele de lumină mai lungi pentru activitățile de agrement și pentru creșterea productivității economice.
În ciuda controversei, ora de vară rămâne în vigoare în întreaga Europă. Uniunea Europeană a discutat posibilitatea de a renunța la această practică, dar nu a luat nicio decizie definitivă, lăsând tradiția în vigoare pentru viitorul apropiat.
Scopul principal al orei de vară a fost întotdeauna acela de a utiliza mai bine lumina naturală a zilei. Prin mutarea ceasurilor înainte în primăvară, oamenii se pot bucura de mai multă lumină solară în timpul orelor de seară, reducând nevoia de iluminat artificial. Prin urmare, schimbarea orei este adesea văzută ca o modalitate de a promova un stil de viață mai durabil, chiar dacă impactul său general asupra economisirii energiei s-a diminuat în timpurile moderne.
Deocamdată, românii, împreună cu milioane de alte persoane din UE, vor continua să urmărească schimbarea bianuală a orei, asigurându-se că profită la maximum de orele de lumină pe măsură ce anotimpurile se schimbă.
Amalia C.