Era o istorioară a lui Lascarov–Moldovanu, despre cum ajung la Judecată ortodoxul păcătos și plin de patimi, dar cu un oarecare cuget smerit, și altul, mândru, din alt cult religios, că nu are păcate.
Și Sfântul Petru spune:
– Doamne, sunt două suflete aici, la Judecată, dar să știi că ești pus într-o dilemă. Căci unul nu prea are păcate, nici nu știu ce să judeci la el, iar altul este prea păcătos, nici nu știu dacă ar trebui să intre aici.
– Cheamă-i la Mine, nu te băga în cele dumnezeiești.
Și întreabă Dumnezeu pe ortodox:
– Ticălosule, tu știi Legea Mea, de ce n-ai păzit-o?
– Doamne, sunt neputincios, leneș, trândav, dacă poți să mă ierți, iartă-mă!
– De ce ai băut peste măsură și ți-ai chinuit familia și copiii?
– Doamne, acum este prea târziu, dacă vrei, pedepsește-mă.
– De ce-ai fumat, de ce ai trândăvit, de ce nu ai muncit, de ce ai făcut toateacestea, de ce ai fost desfrânat?
– Doamne, mai am vreun cuvânt de îndreptățire? Pedeapsa mă mănâncă! Dacă vrei să mă ierți, iartă-mă!
– Uite, te iert pentru că ești ticălos, du-te de la Fața Mea și fugi în Rai!
Petru a făcut niste ochi mari, mari, mari, și a zis:
– Doamne, nu ai spus Tu că nimic necurat nu intră în Împărăția lui Dumnezeu? Ce faci, calci Scripturile???
– Petre, Scriptura se intrepretează în Duh nu în literă!!! Tot eu am spus în Scriptură: „Pe cel ce vine la Mine n-am să-l dau afară” și „Eu n-am venit să judec lumea, ci să o mântuiesc!”
Și a tăcut Petru. Și a venit și cel de altă religie, care deja acum era mândru și „perfect”. Și a întrebat Dumnezeu, ca și cum nu ar fi știut, dar a vrut ca el să pice în propria plasă, de vanitate, de sine, de eu personal depășită de limită a ceea ce cere Scriptura „Învățați de la Mine că sunt bland și smerit cu inima”:
– Tu fumezi?
– Eu, Doamne?
– Ai consumat băuturi alcoolice ca să te îmbeți și să fii violent?
– Cine, eu, Doamne? Poate nu știi cu cine vorbești, n-am băut în viața mea.
– Poate ai desfrânat, sau ți-ai înșelat soția, sau ai făcut adulter?
– Doamne, eu? Înseamnă că nu mă cunoști!
– Petre, du-l pe ăsta în iad!
Petru, mirat:
– Doamne, dar faci o greșeală, dar omul ăsta nu are nici un păcat. Acum, eu nu înțeleg judecățile Tale!
– Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă! Du-l de la Fața Mea!
OMUL CARE ȘTIE DESPRE EL CĂ ESTE SFÂNT NU ESTE SFÂNT!
„Nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta.”
„Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare.”
„De spune cineva că este fără de păcat, mincinos este!”
„O zi de ar fi viața lui!”
Toate de Duhul Sfânt și din Scripturi!