Ziua de 23 decembrie se mai numește în calendarul popular și ajunul Ajunului, data la care încep tradițiile și obiceiurile de Crăciun.
Cel mai important lucru pe care românii creștini îl fac în această zi este sărbătorirea morților. Se spune că, în preziua Ajunului, morții coboară din cer pe pământ și mănâncă alături de ce vii. La țară, gospodinele pregătesc imediat după miezul nopții o masă încărcată cu alimente de post: pâine, fasole bătută, prune fierte, turte, pe care preotul le sfințește. În dimineața de 24 decembrie, toate acestea vor fi împărțite rudelor și vecinilor.
În noaptea de 23 spre 24 decembrie se pornesc colindele, iar cetele de copii cântă: „Moș Ajun”, „Bună dimineața la moș Ajun”. Ei sunt considerați aducători de noroc. Pentru prestația lor din această noapte magică, micuții primesc nuci, mere, biscuiți și bani.
Ca în fiecare an, în ajunul sărbătorilor de iarnă, pe străzile Capitalei îşi fac apariţia cetele de urători veniţi din comunele învecinate, dar şi din ţară. În grupuri de câte 10-15, comandaţi de câte un „staroste”, flăcăii îmbrăcaţi în costume populare aduc tradiţia în inima cartierelor aglomerate făcându-i pe mulţi să-şi amintească de meleagurile natale.
Zgomotul este mare, alarmele maşinilor urlă ieşite parcă din circuite, în timp ce bubuiala tobelor, conform datinei străbune, alungă pe cât posibil dracii ce cutează să se apropie de apartamentele gospodarilor de la oraș.
Dacă în alţi ani, colindătorii zăboveau mai mult pe străduţele întortocheate dintre blocuri, anul acesta spectacolul durează ceva mai puţin şi este mult diluat în semnificaţii. Şi nici bucureştenii nu mai plătesc colindătorii ca odinioară. Covrigii, nucile şi merele sunt demodate. Atunci când primesc astfel de daruri, colindătorii se uită chiorâş la ele şi pleacă bombănind. Ei aşteaptă, în primul rând, bani. 
„Îl colindăm pe Becali, să aibă noroc la politică”
Dar, pe lângă parale şi alimente, urătorii au început să capete şi cadouri neconvenţionale: „Anu’ ăsta e foarte mişto!, zice Ionuţ Tănase, un colindător venit din Adunaţii Copăceni să facă bani la Bucureşti. Ne-am dus să cântăm la o crâşmă din Rahova, da’ patronu’ n-avea bani să ne dea, că abia dăşchisese. Aşa că ne-a pus ţuică în pahare. Am băut, ne-am încălzit, l-am colindat şi-am plecat mai departe. Primim de toate: mâncare, colivă, mere, biscuiţi, da’ cel mai bine e când ni se dau bani. O să mergem și la Becali, în Pipera, că ăla e bun cu săracii. Îl colindăm, să aibă noroc la politică!”
Alți colindători, veniți de la Călărași, bubuie de zor pe la Doamna Ghica. Șeful, nea Pandele nu prea e mulțumit de felul cum îi primește lumea. „Nu mai e ca altădată. Da` nu pot să zic că e chiar rău. Uite, la Podul din Colentina a venit o doamnă blondă şi ne-a dat opt bonuri de masă. Le împărțim între noi sau cumpărăm alimente și le împărțim p-alea. Pomană curată!” Colindătorii au fost şi anul trecut în Bucureşti, dar în număr mai redus. În patru zile au câştigat 60 de lei de căciulă, mere, biscuiţi şi napolitane. Cam puţin. Anul acesta vor să bată recordul. Şi-au făcut rost de tobe mai bune, de costume şi de blănuri de urs. Intenţionează să rămână în Capitală până la Revelion. Acum sunt găzduiţi de vărul lui nea Pandele care locuieşte în Ferentari. Se înghesuiesc, dorm cap la picioare, dar e cald. Dimineaţa, devreme, o pornesc iar la drum, Bum! Bum! Bum!, făcând un zgomot infernal pe străzi, colindând şi aşteptând cu sufletele îngheţate să primească ceva mai bun decât anul trecut.
Răzvan Mateescu