Oare chiar există Moș Crăciun?
Majoritatea psihologilor consideră că este o minciună inofensivă să le spunem copiilor că există Moș Crăciun, deoarece aceasta poate avea beneficii – Moș Crăciun poate fi un exemplu de altruism, contribuind la crearea unei tradiții în familie. Deoarece tradiția are legătură cu iubirea și cu ajutorarea celorlalți, este un lucru sănătos și minunat, care îi poate ajuta pe copii de-a lungul întregii vieți. Copiii cread în Moș Crăciun, deoarece folosesc deja gândirea magică. În perioada vârstei dintre trei și șapte ani, când așteptările și dorințele nu li se împlinesc, copiii apelează la zâne și magi, iar credința trebuie să fie susținută activ de părinți.
Pe măsură ce cresc, pe la vârsta de șapte-opt ani, copiii încep să folosească logica și rațiunea, îndoindu-se de poveștile cu Moș Crăciun. Când se petrece schimbarea, părinții influențează copiii în continuare, în funcție de cât vor să prelungească credința copilului în Moș Crăciun. Un copil ai cărui părinți pun clopoței la fereastră pentru a simula sania trasă de reni sau lapte și prăjiturele lângă ușă pentru ca moșul să aibă ce mânca, va crede povestea mai mult timp decât copiii care primesc cadouri cu scrisul părinților, chiar dacă mesajul este semnat „Moș Crăciun”. Copiii pot afla de la prietenii de-ai lor că Moș Crăciun nu există, deoarece unor copii chiar părinții lor le spun că Moș Crăciun nu există. Copiii încep să-si pună întrebări despre existența moșului și trag concluzia rațională că părinții lor sunt Moș Crăciun. Din acest moment, părinții îi pot spune direct copilului că Moș Crăciun nu este real sau îl pot lăsa să se lămurească pe cont propriu, renunțând să se mai prefacă. Ambele metode sunt bune.
C.N.