“Toţi ca o haină se vor învechi şi ca un veşmânt îi vei schimba” (Psalmul 101, 27).
Oamenii dragi devin insuportabili la bătrânețe. Trăim într-un timp în care bătrânii nu contează şi sunt daţi la o parte considerându-se că stânjenesc.
Tâlcul istorisirii este la îndemâna oricui, dar poate că cel mai bine este exprimat de unul din proverbele lui Solomon, din capitolul 22, care îndeamnă: „Obişnuieşte-i pe cei tineri cu drumul de urmat, pentru a nu se îndepărta de el când vor creşte”. Cu alte cuvinte: ai grijă ce exemplu semeni în copii în tinereţe pentru a nu trebui să culegi roade amare la bătrâneţe, căci bătrâneţea îşi are şi aşa poverile ei, care seamănă hainelor grele din iarna vieţii.
Tinerii trebuie să-i respecte pe bătrâni, căci porunca a cincea dintre Cele zece porunci spune: “Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi” (Ieşirea 20, 12), iar “pe cel bătrân să nu-l înfrunţi” (I Timotei 5, 1).
“Bătrâneţea este o cunună strălucită; ea se află mergând pe calea cuvioşiei” (Pildele lui Solomon 16, 31).
În cartea Apocalipsei, în jurul tronului lui Dumnezeu apar 24 de bătrâni şezând pe scaune “îmbrăcaţi în haine albe şi purtând pe capetele lor cununi de aur” (Apocalipsa 4, 4).