- Sorin Roșca Stănescu
Propun Parlamentului României să înființeze o nouă comisie permanentă. Această urmează să se ocupe, exclusiv, de rezolvarea, cu promptitudine, a solicitărilor, din ce în ce mai frecvente, ale Direcţiei Naţionale Anticorupţie privind avizarea declanşării anchetelor în cazul unor miniștrii și foști miniștrii, a arestării și percheziției în cazul parlamentărilor care nu au fost sau nu sunt membrii ai Executivului. În felul acesta, Comisia Juridică, care are cu totul și cu totul altă menire, ar avea posibilitatea să analizeze și să avizeze proiecte de acte normative, ordonanțe de urgență și așa mai departe. Altfel, dacă nu se înființează o nouă comisie parlamentară, puterea legislativă va fi definitiv blocată. Deja se poate constata că acest blocaj există.
La sfârșitul sesiunii parlamentare precedente au fost trimise, pe adresa Comisiei Juridice, numeroase modificări la Codul Penal, inițiator fiind Ministerul de Justiție, după ce, în prealabil, s-a consultat cu Parchetul General, cu Direcţia Naţională Anticorupţie, în mod special, și cu reprezentanții Consiliului Superior al Magistraturii. Dar este numai un simplu capitol, dintre multe altele al activității, pe care, pentru a nu se bloca Legislativul, trebuie să o îndeplinească Comisia Juridică.
Pentru ca cititorul și nu numai cititorul, ci și persoanele de decizie politică să înțeleagă că propunerea mea nu este o glumă și, cu atât mai puțin, o ironie, precizez faptul că, în mașinăria Parlamentului României, ca de altfel și în mașinăriile celorlalte parlamente ale statelor democratice, Comisia Juridică reprezintă cel mai important angrenaj. Pentru că, vrând-nevrând, un număr extrem de mare dintre actele normative primesc avizul pozitiv sau negativ al acestei Comisii, care funcționează în interiorul ambelor Camere. Ceea ce presupune un volum de documentare prealabilă imens, de care sunt responsabili toți parlamentarii, fiecare în parte, aceștia documentându-se și cu ajutorul consilierilor pe care îi au la dispoziție și consultând alte legi existente în România, precum și legi asemănătoare din alte state ale Uniunii Europene. Apoi, urmează munca, și ea destul de dificilă, în plenul Comisiilor, când sunt discutate și votate, în vederea avizelor, respectivele proiecte de acte normative. Cu acest prilej sunt formulate, analizate, aprobate sau respinse și amendamentele. Nu mai punem la socoteală faptul că parlamentarii, care fac parte din Comisiile Juridice, mai au și obligația de a discuta toate proiectele, mai importante sau mai puțin importante, precum și toate amendamentele în interiorul grupului parlamentar din care fac parte, iar atunci când este cazul, și împreună cu conducerea partidului. Pentru că, unele decizii sunt politice, în consens sau în contrasens, cu programul partidelor și cu obiectivele acestuia.
Așadar, fața văzută a aisbergului, dacă ne-am rezuma doar la ea, tot reclamă eliberarea Comisiilor Juridice de sarcina, extrem de stresantă, a rezolvării solicitărilor DNA. Dar mai există, aşa cum arătăm mai sus, și fața nevăzută, mult mai consistentă, a activității acestor Comisii.
Dacă parlamentarii, membrii ai Comisiilor Juridice, răspund cu promptitudine și cu seriozitate solicitărilor, din ce în ce mai numeroase, practic săptămânale, ale DNA, atunci este bine de știut că asta presupune lectura unui dosar consistent, uneori extrem de voluminos, care nu este oferit într-un număr de exemplare care să corespundă numărului de membrii ai Comisiei. Deci, studierea acestor dosare DNA se face pe rând, fapt care complică și mai mult situația. Apoi, în ideea că parlamentării nu sunt, totuși, executați la foc automat – căci de aceea a prevăzut Constituția că este necesar un aviz de aprobare sau de respingere din partea Comisiilor Juridice – este obligatoriu un timp necesar dezbaterilor, deliberărilor, procedurii de vot, precum și redactării deciziei luate în final.
Așa că, problema este simplă. Vrem să mai avem un Parlament funcțional sau nu? Dacă da, dacă nu vrem să schimonosim și mai mult democrația parlamentară decât am făcut-o până în prezent, este obligatoriu să înființam o Comisie specială, dar permanentă, care să de-a răspuns solicitărilor DNA. Dacă nu, atunci să nu ne mirăm că Parlamentul se va împotmoli și mai mult în fundătură în care deja s-a împotmolit și pentru care, deja, nu se mai bucură de credibilitate.